Este o utopie să ne gândim că Ucraina ar putea lua Crimeea înapoi de la Rusia? Nu, susţine cu tărie un activist şi intelectual ucrainean, care explică cum ar putea Ucraina să recâştige peninsula şi ce rol important ar juca tătarii în această victorie.
Miroslav Marinovici, activist pentru drepturile omului şi prizonier politic în era sovietică, devenit prorector al Universităţii Catolice din Ucraina, vorbeşte într-un editorial publicat pe site-ul New Republic despre agonia imperiului rus şi tătarii din Crimeea.
„Prin anii 1990, prietenii mei ucraineni mă tot întrebau ‘De ce îi aperi mereu pe tătarii din Crimeea? Nu vor face decât să te trădeze, la fel cum au făcut în timpul războaielor cazace'”, a povestit Marinovici, care va fi decorat în luna iunie cu Medalia pentru Libertate Truman Reagan.
Aceştia se refereau la Bătălia de la Beresteciko din 1651, în care, aşa cum toţi copiii ucraineni învaţă la şcoală, tătarii şi-au retras forţele în mijlocul confruntării şi au cauzat pierderi uriaşe cazacilor ucraineni care luptau împotriva armatei polono-lituaniene.
Tătarii şi-au demonstrat loialitatea
Totuşi, de la renaşterea Ucrainei ca stat independent în 1991, tătarii şi-au demonstrat loialitatea în repetate rânduri faţă de poporul ucrainean. Au acceptat măsurile luate de guvern pentru instaurarea ordinii democratice, chiar şi când au fost nevoiţi să îşi sacrifice propriile interese.
În timpul Revoluţiei Portocalii din 2004-2005, tătarii din Crimeea s-au alăturat luptei pentru alegeri libere şi corecte. De asemenea, un grup de tătari a fost extrem de activ în timpul revoltei Euromaidanului care a început în noiembrie.
Tătarii din Crimeea cred că o Ucraina independentă va avea un guvern democratic, care le va apăra drepturile. Tătarii au susţinut guvernul chiar şi atunci când oficialii le-au blocat cererile de a deveni proprietari de terenuri şi pentru autonomie.
Ambele solicitări erau esenţiale pentru tătari, pentru că ar fi compensat o parte din daunele provocate de sovietici, care au deportat întreaga naţiune tătară din Crimeea, în 1944.
Aproximativ jumătate din populaţia tătară a murit în timpul deportărilor, iar tătarii care au rămas în viaţă au fost deposedaţi de toate proprietăţile. Copiii şi nepoţii acestora s-au întors, încet-încet, în peninsulă după căderea Uniunii Sovietice, iar mulţi şi-ar dori acum să redobândească pământurile pe care le-au deţinut părinţii lor, explică activistul.
Crimeea, singura patrie a tătarilor
Celelalte majorităţi etnice care locuiesc în Crimeea, ruşii şi ucrainenii, au alte patrii-mamă. Dar tătarii au numai Crimeea, despre care credeau că este un loc sigur sub control ucrainean. Dar s-au trezit cu invazia rusă în luna februarie.
Chiar şi în timpul acestei perioade dificile, tătarii s-au opus anexării la Rusia şi au boicotat referendumul ilegitim. Liderii tătari au luptat pentru ideea de unitate în Simferopol, Ankara, New York, chiar şi la Kremlin.
Şi ce a făcut Ucraina? Şi-a retras armata din Crimeea, lăsându-i pe tătari să se descurce singuri. Istoria s-a repetat, doar că de această dată s-a întâmplat invers: ucrainenii au fost cei care şi-au retras forţele din câmpul de luptă înainte ca bătălia să fi luat sfârşit.
„Nu vreau să dau vina pe guvernul ucrainean, care nu a avut altă opţiune decât să abandoneze. Încerc numai să subliniez cum va fi percepută această situaţie de către aliaţii noştri loiali, tătarii din Crimeea: ne-au sprijinit în lupta Maidanului, iar noi i-am lăsat la mila ruşilor. Pierderea încrederii în Ucraina este o rană psihologică. Şi îi va lua foarte mult timp să se vindece”, susţine Miroslav Marinovici.
Tătarii nu mai au acum nicio opţiune bună. Unii dintre ei au părăsit Crimeea şi s-au stabilit în Ucraina sau chiar mai departe, spre vest. Alţii au rămas în peninsulă, refuzând să fie smulşi, încă o dată, din pământul lor natal.
Tătarii, obligaţi să accepte legea rusă
Tătarii au fost forţaţi să accepte regulile ruşilor, să accepte paşapoarte ruseşti şi să se confrunte cu toate disfuncţionalităţile care au venit odată cu noul guvern. Unii ucraineni ar putea considera dezonorantă decizia lor de a rămâne în Crimeea şi i-ar putea acuza că s-au lăsat influenţaţi de forţele ocupante.
De fapt, ideea că, pentru prima oară în ultimii zece ani tătarii nu îşi mai încep şedinţa zilnică parlamentară cu imnul Ucrainei, le-a lăsat un gust amar.
Liderii ucraineni i-au lăsat de izbelişte. Ar fi putut măcar să facă o excepţie în ceea ce priveşte interdicţia de a avea dublă cetăţenie pentru tătari, iar viaţa lor ar fi devenit considerabil mai uşoară şi ar fi însemnat că statului ucrainean încă îi mai pasă de ei, consideră activistul pentru drepturile omului.
Să vedem oportunitatea
Însa nu trebuie să regretăm ce a fost pierdut, ci să realizăm că orice criză aduce oportunităţi noi. „Iar eu cred că astăzi suntem mai aproape ca niciodată de a rezolva una dintre persistentele probleme ale Ucrainei”, este de părere Marinovici.
„Mă confrunt cu întrebarea sceptică ‘Tu vorbeşti serios când spui că şoimii imperialişti ruşi ar da vreodată Crimeea înapoi?’. Da, vorbesc serios. Numai în secolul al XX-lea, regiunea mea natală, Galiţia, a făcut parte din patru imperii (austro-ungar, rus, german şi sovietic) şi fiecare a convins lumea că va rămâne a lui”, continuă el.
Ambiţiile imperiale ruseşti nu se bazează pe nimic altceva decât pe banii din gaz şi propagandă, ambiţii care devin din ce în ce mai anacronice. Atitudinea anarhică a lui Putin a scos la iveală răutatea din spatele conducerii lui, iar acesta ar putea deveni elementul care îl va doborî.
Astfel, oricât de greu ar fi de crezut, Ucraina chiar are o şansă să recupereze Crimeea. Dar, mai întâi, trebuie să devină o naţiune democratică de succes, este singura cale de a-şi păstra independenţa şi de a se apăra de Putin.
Ucraina să ceară Crimeea înapoi
Ucraina trebuie să ceară Crimeea înapoi, însă nu numai de dragul reîntregirii. Criza recentă a confirmat că singura forţă cu adevărat organizată din peninsulă este reprezentată de tătari. Protejarea identităţii lor politice şi culturale este cheia restaurării justiţiei în regiune.
Iar liderii tătari au promis să lupte pentru interesele comunităţii. În cadrul unui tratat ruso-ucrainean, Crimeea ar putea fi cedată legal Ucrainei, însă numai ca regiune autonomă. Cât timp va rezista autonomia acestei regiuni ca parte din Ucraina este greu de spus.
Crimeea, peninsulă europeană?
Dar dacă peninsula ar intra, alături de Ucraina, în Uniunea Europeană, întrebarea ar deveni deja irelevantă. Crimeea ar face parte dintr-o patrie europeană.
Cu siguranţă sună utopic, în contextul în care trupele ruseşti sunt acum la graniţa cu Ucraina, separatiştii au ocupat clădirile guvernamentale din sud-est, iar oamenii lui Putin încă au convingerea că Rusia va conduce lumea.
Este o iluzie din care oligarhii ruşi se vor trezi mai devreme sau mai târziu, spune Marinovici. Scenele la care asistăm astăzi reprezintă agonia unui imperiu pe ducă.
Rusia încă poate face mult rău prin implicarea statelor în confruntări militare, însă nu poate împiedica progresul civilizaţiei. Ucraina poate ieşi din criza legată de Crimeea ca o naţiune mai puternică, însă asta înseamnă să recunoască oportunitatea şi să lupte pentru ea.