A trecut deja un an de la votul istoric pentru ieşirea Marii Britanii din UE. Un an în care lira sterlină a scăzut cu 10% în comparaţie cu felul în care a evoluat dolarul şi în care bursa de la Londra a scăzut şi cu 8% la un moment dat.
Dacă bursă de la Londra şi-a revenit între timp, lira sterlină e în scădere cu 16%, în comparaţie cu dolarul, iar acest lucru începe să afecteze consumul britanicilor, pentru că inflaţia începe să muşte, arată Al Jazeera.
Premierul Theresa May a atins în discursurile sale prea puţin efectele deciziei-şoc a britanicilor asupra economiei, concentrându-se pe scăderea migraţiei, remarcă publicaţia.
Şi s-a mai întâmplat ceva între timp. Recentele alegeri parlamentare din Marea Britanie, deşi câştigate în final de partidul lui May, nu au adus stabilitatea politică de care era nevoie în UK, mai cu seamă că o sumedenie de legi legate de Brexit urmează să treacă prin Parlament, şi asta repede, până în martie 2019.
Deşi negocierile la nivel înalt au pornit săptămâna această la Bruxelles, poziţia de pe care tratează Londra e mai slabă decât în urmă cu un an, mai arată sursa.
Un prim moment important al acestor discuţii a fost cel în care premierul britanic a promis liderilor UE că cetăţenii blocului comunitar pot rămâne în Marea Britanie după Brexit. Aceştia vor beneficia de acest drept dacă au locuit în regat în ultimii cinci ani.
Cancelarul Angela Merkel e de părere că „începutul e bun”, dar chiar să fie aşa?, se întreabă Al Jazeera. Oferta, remarcă publicaţia, are mult de-a face cu contribuţia economică importantă a cetăţenilor UE la economia Marii Britanii.
Mai e vreo speranţă?
„La un an de la referendum, se mai poate face ceva, astfel încât Londra să nu o ia pe drumul fără întoarcere?”, se întreabă publicaţia. Răspunsul îl da profesorul Kern Alexander, de la Universitatea din Zurich. Potrivit acestuia, Parlamentul britanic ar putea trece legea care să facă Brexitul reversibil, să anuleze activarea Articolului 50. Această posibilitate este perfect legală. Însă, remarcă Alexander, „din punct de vedere politic nu cred că se va întâmpla asta, pentru că la recentele alegeri Partidul Laburist nu a pus la îndoială Brexitul”.
„Nu cred că este voinţă politică în Parlament” ca decizia legată de Brexit să fie schimbată, mai afirmă el.
„Adevărata problemă este dacă va fi un hard Brexit sau un soft Brexit. Şi cred că poziţia Theresei May în acest moment ne duce către un hard Brexit”, e de părere profesorul.
Pe scurt, termenul de hard Brexit înseamnă că Marea Britanie va renunţă complet la accesul la piaţă unică europeană, pentru a avea control total asupra graniţelor sale.
Ce s-a schimbat pentru britanici?
Dar ce cred oamenii de rând despre ce se întâmplă cu ţara lor în această perioadă? Cum văd ei lucrurile, cum s-a schimbat viaţa lor, la un an de când au decis?
The Guardian a adunat câteva păreri trimise de cititori, iar situaţia nu e roz.
Sophia, o tânără de 23 de ani din Bournemouth, care lucrează în sectorul financiar, a votat că ţară ei să rămână în Marea Britanie. „Principalul motiv pentru votul de a rămâne a fost pentru că mediul să fie protejat. UE a reuşit să ajute Marea Britanie să-şi cureţe râurile şi plajele şi face guvernul responsabil pentru criza poluării din Londra”, explică tânăra.
Un alt motiv pentru votul sau, mai spune Sophia, îl reprezintă angajaţii din sistemul public de sănătate, foarte mulţi veniţi din Europa, oameni bine pregătiţi, de care ţara are nevoie.
Tânăra e de părere că ţării îi va fi mai rău odată ieşită din blocul comunitar. „Aş vota şi acum să rămânem, dar nu aş mai suporta alte referendumuri. Astfel de decizii ar trebui luate de Parlament”, afirmă ea.
Până în acest moment, Brexitul nu a afectat-o, mai spune Sofia, decât în măsura în care a ajuns să-şi ia informaţiile de pe mult mai multe surse externe.
Criza financiară din 2008 va părea un carnaval
Jamie Watt, în vârstă de 29 de ani, arhitect, locuieşte în Dundee, Scoţia, şi a votat că UK să rămână în UE. „Chiar nu înţeleg care e rostul de a ieşi din UE”, susţine el. Mai ales din punct de vedere cultural, ţară să va pierde mult, spune el. „Aş vota din nou să rămânem în UE. Mă simt un pic ruşinat când vorbesc cu oameni de pe continent”, mai afirmă el.
În plus, e de părere că ţara sa ar putea suferi un şoc economic care va face că criză financiară din 2008 „să pară un carnaval”. „Nu cred că oamenii realizează gravitatea a ceea ce urmează să li se întâmple. Principalii protagonişti ai acestei drame, Michael Gove şi Boris Johnson, nu vor simţi nicio durere. Ca de obicei, cei săraci, bătrâni şi infirmi vor suferi”, mai spune el.
„Sunt extrem de trist că fiica mea nu va avea ocazia să lucreze şi să călătorească în UE aşa cum am avut-o eu. Această e cea mai mare tragedie”, afirmă el.
Ca locuitor al Scoţiei, viitorul ar fi mai bun cu o Scoţie independenţa, parte din UE, crede el. Acesta aminteşte că nu degeaba ţările mici din nordul Europei excelează atunci când vine vorba de educaţie, sănătate, fericire.
Jamie deplânge însă situaţia celor din Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, care nu au „nicio rază de speranță”, nicio cale de ieşire din această situaţie.
Cred că Europa priveşte înainte şi nu înapoi, ca SUA
Linda Hills, pensionară în vârstă de 67 de ani din Suffolk, spune că trăieşte cu speranţa că Brexitul nu va exista în final, dar admite că aşteptările sale sunt „foarte nerealiste”.
„Mă simt europeană şi am vrut că nepoţii mei să fie europeni. Am mulţi prieteni europeni care trăiesc aici (în Marea Britanie – n.red.). Am votat să rămânem în UE cu inima şi capul. Aş vota din nou la fel, mai ales acum, că Emmanuel Macron conduce Franţa. Mă simt lăsată în afară, exclusă. Am probleme cu somnul, mă simt abătută şi deprimată.
Simt că Marii Britanii i-ar fi fost mai bine că parte din UE (…) Cred că Europa priveşte înainte şi nu înapoi, ca SUA.
Avem nevoie de comerţul cu UE, avem nevoie de asistentele din Europa, de personalul care ne îngrijeşte, de medici şi de toţi străinii care ne îmbogăţesc vieţile.
Trăiesc cu gândul că, aşa cum se schimbă lucrurile pe scenă politică, de la o ora la altă, încă mai e o speranţa. Dar probabil că e nu e deloc realist”, încheie ea.