Este recunoscută în întreaga lume pentru proprietăţile ei uimitoare, dar are şi denumiri la fel de deosebite. În general este numită sfeclă de zahăr sau sfeclă roșie, dar are şi denumiri mai nespecifice pentru noi, cum ar fi morcov roşu sau chiar barbă roșie.
Deşi este cunoscută sub diferite nume, este gătită şi consumată în diverse moduri, totuşi există o caracteristică ce le face ușor de recunoscut: se întâlneşte mereu sub formă de rădăcină rotundă, relativ mare, cărnoasă. De cele mai multe ori este de culoare roşie, dar în funcție de tip, poate fi de un roșu închis sau un roşu mai delicat, poate tinde spre violet, sau chiar poate fi chiar albă.
Sfecla roșie este o plantă din familia Chenopodiaceae a cărei nume științific este Beta Vulgaris, caracterizat printr-o înflorire bienală, conţine 90% apă şi are un aport caloric foarte scăzut (20 kcal la 100 g.), Este bogată în minerale, inclusiv fosfor, magneziu, calciu, potasiu și fier, de aceea este benefică pentru cei care suferă de anemie și de hipertensiune arterială.
Efectele benefice ale sfeclei par să depindă de o reacție chimică foarte complexă în timpul căreia nitrații pe care îi conține sunt transformați în nitriți de bacteriile din gură, substanțe care, odată ajunse în organism, se transformă în molecule fundamentale pentru controlul presiunii sângelui.
Din grupul de vitamine, sfecla este cunoscută ca fiind foarte bogată în vitamina A, care ajută la bronzul pielii prin stimularea melaninei, vitamina C benefică pentru sistemul imunitar și a stocurilor valoroase de vitamine B, inclusiv vitamina B2 sau riboflavina, legată de producerea de anticorpi și celule roșii ale sângelui, care ajută la producerea de energie și menținerea țesutului epitelial al mucoasei. Conţine şi niacină sau vitamina B3, care operează în sistemul digestiv, reînnoieşte pielea și ajută sistemul nervos pentru a transforma alimentele în energie. Vitamina B6, conţinută în sfecla roşie este importantă pentru metabolismul celular și funcționarea sistemului imunitar.
Sfecla este bogată în fibre insolubile, eficace în menținerea funcționalității tractului intestinal și fibre solubile, utile pentru a controla nivelul de zahăr din sânge și micşorarea nivelului de colesterol. În caz de hemoroizi, constipație, fermentație excesivă și putrefacție, sfecla este un aliment reconfortant prin excelență. Este excelentă ca diuretic, datorită saponinelor facilitează eliminarea excesului de grăsime, purifică organismul, este utilă pentru a întări sistemul imunitar și pereții capilari datorită acțiunii combinate ale antioxidanţilor şi acidului folic.
Consumată crudă (sub forma de suc) este o adevărată mină de substanțe utile pentru sănătate, încât încă din 1983, cercetătorii greci au publicat o lucrare în revista „International Journal of Cancer”, cu privire la efectele benefice ale unei diete care a inclus sfeclă în prevenirea cancerul de colon și rect.
Încă din anul 1950 mulți cercetători, în special austrieci și germani, au dezvoltat extracte concentrate din multe legume, al căror principal ingredient era sfecla roșie, care au fost folosite pentru a vindeca diverse boli, cum ar fi artrita, osteoartrita, osteoporoza, dermatite.
Consumul de sfeclă roşie este recomandat în special pentru cei care se simt obosit, suferă de constipație sau hemoroizi. Aceasta este şi un bun remediu de luptă cu hepatita sau infecţiile tractului urinar.
Sfecla roşie nu este recomandată pentru persoanele care suferă de gastrită (deoarece creşte nivelul acidului gastric), pentru cei care suferă de pietre la rinichi (pentru că este bogată în oxalaţi) sau de diabet zaharat (pentru că mai ales fiartă, sfecla conține zahăr).