Obturația de canal este o procedură practicată de majoritatea dentiștilor, însă oamenii de știință avertizează că nu este atât de sigură.
Obturația de canal este o intervenție care se face pentru a salva de la extracție un dinte cariat și constă în scoaterea nervilor. După această procedură, dintele este mort și nu mai doare, însă oamenii de știință, citați de worldhealthinfo.net, susțin că acesta devine gazdă pentru bacterii periculoase, care pot ajunge în sistemul circulator și pot provoca probleme grave de sănătate, chiar și după zeci de ani.
Primul care a lansat această teorie a fost dentistul Weston Price, care a spus că dinții infectați ar trebui mai degrabă scoși, pentru a preveni apariția unor boli grave. El a tras aceste concluzii în urma unui experiment pe care l-a făcut la începutul anilor 1900. Pentru că devenise suspicios că, în ciuda tratamentelor, canalele radiculare rămâneau întotdeauna infectate, i-a recomandat unei femei care era în scaun cu rotile să îi extragă un dinte mort. Femeia a fost de acord, iar Price a implantant dintele sub pielea unui iepure.
În 10 zile, animalul s-a îmbolnăvit de artrită, o afecțiune de care suferea și pacienta lui Price, și a murit, în timp ce femeia și-a revenit și a putut să meargă în baston. Medicul a descoperit, astfel, că mai multe boli provin de la canalul radicular, cele mai frecvente fiind cele de inimă și circulatorii. Analizele sale au descoperit aproximativ 16 bacterii care duc la aceste probleme de sănătate.
Totuși, teoria este un controversată, nefiind deocamdată acceptată ca fiind o certitudine.