Forţele ruse luptă deja de un an în Siria, alături de armata preşedintelui Bashar al-Assad. Iar impactul intervenţiei Rusiei în ţara nimicită de război a fost unul major.
Când militarii ruşi au intrat în Siria, existau temeri că trupele guvernamentale ale Damascului erau pe punctul de a se prăbuşi. Însă rolurile s-au inversat. Acum, armata siriană, deşi încă fragilă, este într-o amplă ofensivă brutală, în încercarea de a prelua controlul, de la rebeli, asupra unui întreg oraş, si anume Alep.
Mulţi au crezut că acţiunile Rusiei vor eşua, scrie Jonathan Marcus, jurnalist specializat pe apărare şi securitate, într-o analiză publicată pe site-ul BBC. Însă analiştii s-au înşelat.
„Observatorii (din Occident – n.red.) au fost, în general, impresionaţi de campania din Siria a Rusiei”, despre care iniţial credeau că nu este capabilă să pună la punct, să execute şi să menţină o operaţiune atât de complexă, iar în acelaşi timp să facă faţă logisticii necesare desfăşurării de forţe la o distanţă atât de mare. O spune Roger McDermott, cercetător specializat în studii eurasiatice de la Fundaţia Jamestown din Washington.
Dar ce a urmărit de la bun început Putin ca să intervină în războiul din Siria? Desigur, Rusia a avut o relaţie strategică cu Siria încă din perioada sovietică. A păstrat o mică bază navală pe coasta siriană şi a menţinut relaţii apropiate cu armata siriană, care este principalul său furnizor de arme.
Teama ca această relaţie să se destrame l-a determinat pe preşedintele Vladimir Putin să acţioneze, scrie jurnalistul. În vreme ce presa internaţională a dat mai multă atenţie sprijinului aerian oferit de Moscova, a contat mult şi faptul că ruşii au antrenat şi reechipat armata siriană.
Rusia n-are de ce să lupte pentru teritoriul din Siria
Dar asta nu înseamnă că obiectivele armatelor rusă şi siriană sunt aceleaşi. În timp ce Guvernul sirian insistă că vrea să recucerească tot teritoriul pe care l-a pierdut, abordarea Moscovei este foarte diferită, susţine Michael Kofman de la Wilson Center’s Kennan Institute.
„Spre deosebire de Siria şi Iran, Rusia nu are niciun interes să lupte pentru teritoriu. Moscova a urmărit să distrugă constant opoziţia siriană moderată de pe câmpul de luptă, lăsând în joc doar forţele jihadiste, şi să blocheze SUA într-o serie de negocieri politice care vor merge mai departe de această administraţie (a lui Barack Obama). În ambele privinţe, a avut succes.
Astfel, scopul final al Rusiei este să obţină armistiţii pentru Siria şi să încetinească negocierile până în punctul în care adevărata opoziţie la regimul sirian va dispărea de pe câmpul de luptă. Asta va lăsa Occidentul fără nicio opţiune în conflictul care va continua şi în 2017″, a detaliat expertul.
Amintim că Statele Unite sprijină mai multe grupări rebele în lupta împotriva lui Bashar al-Assad, pe care nu îl mai vor la cârma ţării.
Totodată, operaţiunea din Siria este o oportunitate pentru generalii ruşi să-şi testeze trupele în situaţii reale de luptă, dar şi să vadă cum funcţionează cele mai noi tehnologii militare ale sale.
Rusia a trimis în Siria unele dintre cele mai avansate avioane de război pe care le are, cu toate că nu acelaşi lucru se poate spune şi despre muniţie. Moscova a testat în Siria o varietate de arme, printre care bombe şi rachete, precum şi singurul său portavion. Siria a devenit un câmp de exerciţii pentru armata rusă, subliniază autorul articolului.
Un plus diplomatic
Mai mult, consecinţele diplomatice ale intervenţiei Rusiei în Siria au reprezentant un plus pentru Kremlin. Activitatea sa militară în regiune a consolidat relaţiile pe care le avea cu Israel, Iran şi Turcia.
În schimb, relaţiile SUA-Rusia au avut mult de suferit de pe urma campaniei militare în Siria. Într-o anumită măsură, Siria poate fi alăturată Ucrainei în ceea ce priveşte aspectele asupra cărora Rusia şi SUA nu pot ajunge la un acord.
Armata rusă s-a asigurat că Assad nu va fi înlăturat de la putere. Asta au determinat SUA să îşi revizuiască propria abordare şi să încerce să încheie un fel de parteneriat cu Rusia, ceea ce până la urma s-a dovedit a fi un efort iluzoriu.
Nici alte state din Occident nu privesc cu ochi buni acţiunile Kremlinului. Rusia a fost acuzată de mai multe guverne de barbarie şi, posibil, crime de război, mai ales după ce a lansat, alături de trupele siriene, o ofensivă brutală asupra Alepului, în care au fost ucişi peste 200 de civili.
Iar asta s-a întâmplat în doar câteva zile. Într-un an, aproape 4.000 de civili au murit în urma loviturilor aeriene ale Rusiei, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului.
Rusia nici nu a înregistrat pierderi prea mari în Siria. Desigur, au fost câteva elicoptere doborâte şi câţiva soldaţi morţi pe câmpul de luptă, însă pagubele sunt limitate. Aşadar, se poate spune că operaţiunea militară e un succes şi din acest punct de vedere, menţionează Marcus.
Întrebarea este cât mai poate dura această situaţie. Are Rusia vreo strategie de ieşire din război?
Obiectivele strategice ale Rusiei sunt vagi, susţine McDermott. „Strategia de ieşire, dacă există una, este să consolideze capacitatea de luptă a armatei siriene şi (…) să demonstreze că Rusia este din nou o mare putere”, a explicat acesta.