Cancelarul Angela Merkel ar trebui să demisioneze pentru că este responsabilă de organizarea în Hamburg a summitului G20, marcat de proteste violente masive soldate cu rănirea a sute de poliţişti şi cu pagube materiale semnificative, afirmă vicecancelarul Sigmar Gabriel.
Violenţele produse la summitul G20 au generat disensiuni puternice în coaliţia de guvernare din Germania, formată din partidul cancelarului Angela Merkel, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), şi din Partidul Social-Democrat (SPD), al vicecancelarului Sigmar Gabriel.
Pe fondul criticilor, unele voci au cerut demisia primarului din Hamburg, Olaf Scholz, un politician social-democrat.
Însă, în acest context, Sigmar Gabriel a cerut demisia Angelei Merkel. „Cine vrea demisia (lui Olaf Scholz -n.red.) – deşi solicitarea este total inadecvată – ar trebui să ceară demisia Angelei Merkel”, a afirmat marţi după-amiază Sigmar Gabriel, potrivit FunkeMediengruppe şi Die Welt.
Angela Merkel „poartă responsabilitatea organizării summitului G20 în Hamburg, având scopul secret de a-şi îmbunătăţi imaginea înaintea alegerilor. Înaintea scrutinului parlamentar, cancelarul Angela Merkel a vrut să se folosească de organizarea summitului G20 în oraşul său natal, Hamburg, pentru a-şi face imaginea mai atrăgătoare”, a adăugat Sigmar Gabriel, vicecancelar şi ministru de Externe.
Angela Merkel şi-a atras critici dure pentru organizarea summitului G20 în oraşul Hamburg, în contextul în care protestele antiglobalizare la care au luat parte peste 100.000 de persoane au degenerat în violenţe soldate cu sute de răniţi în rândul agenţilor de poliţie, iar numeroase vehicule şi magazine au fost distruse de manifestanţi.
Un politician din cadrul Uniunii Creştin-Sociale (CSU), Hans-Peter Uhl, a denunţat decizia organizării reuniunii într-un oraş mare. „Nu ar fi trebuit organizat niciodată un astfel de summit într-un oraş precum Hamburg, în care ordinea publică este atât de greu de menţinut”.
Însă ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, a argumentat că numărul membrilor delegaţiilor statelor şi al jurnaliştilor a depăşit 10.000 de persoane, care nu puteau fi cazate decât într-un oraş mare.