Preşedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, a câştigat vineri premiul Nobel pentru o pace care momentan nu există în ţara sa, cel puţin nu pe deplin şi irevocabil.
Deşi şeful statului columbian a făcut mari eforturi pentru a ajunge la un acord cu Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), acesta a fost respins de cetăţeni la referendumul de duminica trecută.
Dar ce este până la urma FARC şi ce vrea de la statul columbian? Este o grupare de gherilă aflată într-un continuu conflict armat cu Guvernul de la Bogota de mai bine de 52 de ani. Marxiştii de la FARC se declară împotriva imperialismului şi industrialismului.
În luptele sale, FARC s-a folosit atât de tactici militare clasice, cât și de metode neconvenționale chiar asimilate terorismului. Operațiunile FARC au fost finanțate în mare parte din răpiri și răscumpărări, minerit ilegal, șantaj și trafic de droguri. Peste 220.000 de oameni au fost uciși în acest conflict care durează de decenii și nici până astăzi nu s-a ajuns la o soluție concretă.
ONU estimează că FARC este responsabilă pentru uciderea a 12% dintre civili, în timp ce restul de 88% au fost omorâți de forțele guvernamentale și paramilitare.
Nu se știe cu exactitate câți membri are FARC. Președintele Juan Manuel Santos spunea, în 2011, că numărul acestora nu sare de 10.000. De-a lungul timpului, militanții au pierdut mare parte din teritoriile pe care le controlau, în special în zona urbană, fiind nevoiți să se retragă în zone izolate din junglă și munți.
FARC a fost înființată în 1964, ca aripă militară a Partidului Comunist, în urma atacurilor armatei columbiene asupra țăranilor comuniști, după războiul civil de zece ani. Între timp, FARC a fost declarată organizație teroristă de către guvernul columbian, Statele Unite, Uniunea Europeană și alte națiuni.
Acord istoric
După sute de atacuri și lupte sângeroase între Forțele Revoluționare și trupele guvernamentale, președintele Santos a reușit să ajungă la un acord istoric cu liderii FARC, vara trecută. După patru ani de negocieri, a fost semnat un armistițiu.
Cum un acord final de pace trebuia să fie validat de cetățenii columbieni, Santos a cerut organizarea unui referendum și, spre uimirea sa și a întregii lumi, oamenii au respins ideea. S-a întâmplat duminica trecută, pe 2 octombrie, când 50,24% dintre votanți au spus „nu” acordului de pace dintre Guvern și mișcarea de gherilă.
Legat de acest rezultat neașteptat, The Economist a scris că, dacă îi pui poporului o întrebare, s-ar putea să nu obții răspunsul pe care ți-l doreai.
A pățit-o fostul premier britanic David Cameron cu referendumul pe Brexit, iar acum i s-a întâmplat și președintelui columbian.
Pentru Santos, rezultatul a fost o rușine; pentru Columbia, este periculos, comentează The Economist, care punctează că acordul ar fi fost cel mai bun compromis între pace și justiție. Liderii FARC care ar fi recunoscut că sunt vinovați de crime de război nu ar fi mers la închisoare cu zecile de ani, dar ar fi fost judecați și pedepsiți cumva.
De ce au respins columbienii acordul de pace
Totuși, câțiva factori explică de ce columbienii au respins acordul. Nici vremea nu a ajutat: uraganul Matthew a trecut peste coasta Columbiei din dreptul Mării Caraibilor, unde prezența la urne a fost extrem de scăzută. La nivel național, prezentă la vot a fost de doar 38%.
De asemenea, Santos, care conduce țara într-o perioadă de încetinire a economiei, este destul de nepopular. Predecesorul său, Alvaro Uribe, care i-a devenit dușman și a militat pentru „nu” la referendum, este mai îndrăgit de oameni.
Însă factorul care a contat cel mai mult, după decenii de terorism, șantaj, răpiri și trafic de droguri, este că mulți columbieni au ajuns să urască FARC. Cei care au militat pentru respingerea acordului au insistat ca membrii grupării ar scăpa nepedepsiți. În plus, cetățenii nu au încredere că gruparea își va respecta angajamentele.
Ce urmează
Atât Santos, cât și FARC au promis să respecte armistițiul, cel puțin până la sfârșitul lunii.
Între timp, Santos trebuie să învețe să colaboreze cu adversarul său politic Uribe, care a propus o alternativă la acordul de pace, anume luarea unor măsuri izolate împotriva militanților FARC.
Și mișcarea de gherilă trebuie să facă niște compromisuri. În primul rând, trebuie să declare toate bunurile pe care le-a obținut ilegal și să plătească despăgubiri victimelor. În al doilea rând, trebuie să accepte că unii dintre comandanții găsiți vinovați să fie pedepsiți printr-o formulă privativă de libertate.
Jonathan Powell, care l-a consiliat pe președintele Santos în timpul negocierilor cu FARC, a spus că singura soluție este ca șeful statului columbian să schimbe prevederile acordului în așa fel ca acesta să fie acceptat de o parte mai mare a publicului.
Din fericire, scrie Powell într-un articol publicat pe site-ul The Guardian, președintele Columbiei a făcut pașii corecți după referendum.
A anunțat că armistițiul rămâne în vigoare, a programat o nouă întâlnire la Havana cu reprezentanții FARC și s-a arătat deschis spre un dialog cu Opoziția, inclusiv cu adversarul său politic Uribe.
Găsirea celor mai bune amendamente pentru acordul de pace, care să fie acceptate și de populație, și de FARC, nu va fi un lucru ușor. Însă nu poate fi decât un pas înainte, câtă vreme nimeni nu face nimic ce ar putea reaprinde războiul.