„Pe cine plănuim să invadăm?”, întrebă fostul lider sovietic Nikita Hrușciov, în timpul unei inspecții la o bază militară din Moscova, în luna septembrie 1964, cu câteva zile înainte de „renunțarea” la putere.
Tot Hrușciov a răspuns: „Pe nimeni”, uitându-se în același timp dezaprobator la tancurile și lansatoarele de rachete aliniate în fața sa, notează strănepoata sa, Nina Hrusciova, într-un articol pentru publicația de business Quartz.
Citeşte şi: Sfârşitul lui Putin se apropie mai rapid decât mulţi şi-ar imagina – cum se va produce
Hrușciov critica astfel costurile ridicate ale armelor, în timp ce poporul se confrunta cu greutăți. Luna următoare, însuși liderul sovietic a dat de greu, fiind forțat să se retragă din fruntea țării. Generalii de armată și KGB nu voiau să renunțe la influența asupra complexului industrial militar, care a avut la rândul său o influență puternică asupra politicii ruse, timp de secole.
După moartea lui Stalin, în 1953, Hrușciov a crezut că domnia de necontestat a forțelor de securitate a dispărut pentru totdeauna, însă a subestimat tradiția izolaționistă a Rusiei.
De asemenea, Mihail Gorbaciov, un alt reformator, care a vrut și el să mute țara către un viitor mai puțin militant, s-a confruntat cu fanaticii sovietici, în 1991. Chiar dacă la acea vreme încercarea de a reînvia comunismul conservator a eșuat, Gorbaciov și-a pierdut funcția.
Citeşte şi: Kasparov: Putin are degetul pe butonul nuclear
Cum a deviat Putin de la calea lui Hrușciov și Gorbaciov și eșecul fantastic al liderilor ruși prea încrezători
Învățând de la predecesorii săi, Vladimir Putin, fost agent KGB, știe de partea cui să fie, pentru a rămâne la putere, precum și cu cine să se lupte pentru a-și menține vie imaginea de om puternic.
Liderul de la Kremlin insistă pe soluțiile de pace în criza ucraineană, însă rebelii anti-Kiev sunt asistați de armata rusă, în estul Ucrainei.
Desigur că Rusia neagă implicarea, acuzând în schimb Occidentul de agitarea protestelor din Kiev, de anul trecut. Sancțiunile economice impuse Rusiei ca urmare a anexării Crimeii nu sunt astfel văzute drept o pedeapsă pentru nesocotirea acordurilor internaționale, ci mai degrabă drept un complot de a submina statul rus.
Putin este ferm când spune că „asemenea trucuri nu funcționează cu Rusia, nu au funcționat niciodată înainte și nu vor funcționa în viitor”. În anul 1998, Putin, pe atunci retras din postura de agent KGB, a devenit noul șef al FSB. În plus, candidat la prezidențiale în anul 2000, liderul rus a insistat atunci că NATO nu este inamicul țării sale.
Citeşte şi: De ce ţarul Vladimir Putin are întotdeauna dreptate
Însă, după doar câțiva ani la Kremlin, fostul agent KGB nu a ales calea pe care o avuseseră în vedere Hrușciov și Gorbaciov – de cooperare politică, prosperitate economică și reduceri militare -, ci mentalitatea celor mai mulți lideri ruși: animozitate, militantism și izolare.
Și aici este unde prietenul nostru Vladimir, susține Nina Hrusceva, ar trebui să pășească ușor. Există un precedent al eșecului fantastic al liderilor ruși prea încrezători, din care ar fi înțelept să învețe.
Comparații cu Ivan cel Groaznic și Iosif Stalin
Eroul istoric al Kremlinului de azi – sosia din secolul 16 a lui Vladimir Putin -, Ivan cel Groaznic, a fost recent rebrănduit într-un tată grijuliu al nației sale. El este acum sărbătorit pentru cucerirea teritoriilor înconjurătoare, în timp ce opozanții săi erau persecutați în numele patriotismului și al securității naționale. Într-o referință fățișă la conducerea lui Vladimir Putin, Ivan este lăudat pentru abilitatea de a depăși orice amenințare la adresa suveranității ruse, din vest – polonezi și lituanieni -, est – mongoli, și sud – tătarii crimeeni.
Citeşte şi: Lukașenko râde de Putin: „Nu mai sunt ultimul dictator al Europei”
Și în secolele următoare, lideri ai Rusiei precum Petru cel Mare sau Ecaterina cea Mare au condus fără milă și cu suspiciune față de oricine cu viziuni alternative. De asemenea, comunistul Stalin era obosit de atâtea amenințări externe, beligerante la adresa a ceea ce considera un țel imperialist de a opri dezvoltarea Rusiei.
Ceea ce Putin uită, în vederea sa limitată, este faptul că plecările de la putere ale dictatorilor sunt rareori pașnice. Cu cât conducerea este mai opresivă, cu atât plecarea este mai dramatică.
Avertismentele istoriei pentru Putin și semnul de întrebare Nemţov
Stalin a luptat împotriva imperialismului internațional, căutând inamici în toate colțurile societății și a pus servicii de securitate pentru a crea dușmani din oameni obișnuiți. Până în 1953, a devenit așa de paranoic în vânătoarea sa de adversari încât a suferit un infarct – deși nu este clar dacă acest lucru a contribuit la moartea sa, la puțin timp după. Există însă zvonuri potrivit cărora cei din anturajul său nu au mai așteptat să plece de la putere, facilitând o cedare mai rapidă a conducerii.
Ca urmare a morții lui Stalin, temutul șef al poliției sale secrete, Lavrenti Beria, a fost executat de către un sistem arbitrar de justiție, la a cărui construire chiar el a ajutat. Fără nicio dovadă, funcționarii de la Kremlin, inclusiv Hrușciov, l-au acuzat că este spion occidental.
Căderea sângeroasă a lui Beria ar trebui să reprezinte o avertizare pentru Putin. În cei 15 ani la conducere, liderul de la Kremlin și-a întărit forțele de securitate, a intimidat și închis opozanții și a pus botniță presei și tribunalelor, însă propriile metode s-ar putea întoarce împotriva sa.
Asasinarea din luna februarie a liderului Opoziției Boris Nemţov a dezvăluit fricțiuni secrete în bastionul putinismului. Una dintre teoriile după uciderea lui Nemţov a fost aceea că ar fi fost mână protejatului lui Putin, președintele cecen Ramzan Kadirov. Simțind, probabil, că actuala putere slăbește, asasinarea a reprezentat un semnal dat de Kadirov oricărui ocupant al Kremlinului: vor respecta interesele cecene, altfel Moscova s-ar putea confrunta cu și mai multă discordie.
Pentru a înrăutăți lucrurile, după asasinarea șocantă a lui Nemţov, liderul rus a dispărut misterios timp de 10 zile, alimentând zvonurile potrivit cărora zilele sale sunt numărate. Pe lângă Kadirov, sunt și alți fanatici care nu au fost încântați de răspunsul indulgent al președintelui față de Occident – acapararea doar a Crimeii este departe de un marș către „fascistul” Kiev.
Planurile lui Putin de a rămâne la putere pentru încă un mandat de șase ani, care să se încheie în 2024, doar vor spori posibilitatea creșterii tensiunilor între aceste tabere combative și altele. În încheiere, o atenționare președintelui rus, mai transmite Nina Hrusciova: modelul pașnic al rastunarii de la putere a lui Gorbaciov și Hrușciov ar putea fi unul de urmat, nu de respins.