Consider că este iresponsabil să-ți vaccinezi copilul doar pentru că așa a zis medicul de familie sau pentru că așa fac toți, dar este și mai iresponsabil să nu-ți vaccinezi copilul pentru că ai auzit de la vecina, sau cumetra că e periculos, că e mult prea riscant.
În era informației și a internetului, când lipsa sursei de informare nu este o scuză, totuși, am întâlnit destui părinți care habar nu au ce presupune vaccinarea, și în general, cum funcționează sistemul nostru imunitar.
Cum funcționează sistemul imunitar și ce înseamnă vaccinarea
O să încerc să explic cu cuvintele mele, cuvintele unei mame care încearcă să pătrundă în esența acestor lucruri și să aleagă ce e mai bun pentru copilul ei. Atunci când în organismul nostru pătrunde un virus sau o bacterie, în primul rând are loc „studierea” acestui „intrus”. După ce antigenul a fost identificat, se produc anticorpi specifici, meniți să distrugă anume acest virus sau bacterie. În cazul unui sistem imunitar „neexperimentat”, cum este cel al unui bebeluș, timpul necesar ca organismul să studieze maladia și să înceapă producția de anticorpi este foarte limitat, deoarece unele maladii infecțioase sunt într-atât de agresive, încât nici medicamentele nu pot face față prompt. De aceea, unele cazuri ajung să fie fatale.
Vaccinul este o substanță care conține germeni patogeni și care are scopul de a ne stimula imunitatea. Cam așa sună o definiție din DEX, dar care nouă nu ne spune mare lucru. Cert este că vaccinarea constă în injectarea unor viruși și bacterii, însă aceștia sunt modificați, dezactivați sau dezmembrați. Menirea vaccinelor este să stimuleze producția de anticorpi împotriva unor maladii. Condiția care face acest lucru posibil și efectiv este capacitatea de memorie a sistemului nostru imunitar, care o dată ce s-a întâlnit și combătut un anumit microb, îl va memora, iar data viitoare când se va confrunta cu el, va reacționa mult mai rapid, nepermițându-i acestuia să prolifereze necontrolat.
Vaccinarea – un lucru bun
Sunt absolut convinsă că vaccinarea, ca principiu, este într-adevăr necesară și benefică. Mulți dintre noi nu știu ce ravagii făcea variola în secolele trecute, maladie extrem de gravă, care a fost oficial eradicată de pe fața pământului în 1980 datorită vaccinării. O altă boală cum este poliomelita, este și ea pe cale de dispariție, datorită vaccinării. Mortalitatea infantilă s-a redus considerabil datorită vaccinării. Nu cu mult timp în urmă, șansele ca un nou născut să ajungă la maturitate era doar de 1 la 2. Aşadar nu putem în nici un caz să afirmăm că vaccinarea este totalmente inutilă. Consider că suntem, într-o anumită măsură, norocoși că avem acces la vaccinuri și ne putem proteja copii de boli oribile.
Atunci care este problema?
Problema nu constă, cum cred mulți, în acei viruși sau bacterii care ni se injectează, ci în substanțele adăugătoare pe care le folosesc laboratorele faramaceutice pentru a obține mai multe doze de vaccin folosind aceiași cantitate de agent activ, pentru a reduce costurile unei doze. Aceste substanțe ajutătoare sunt greu de identificat și de catalogat și sunt alese arbitrar. De-a lungul timpului s-au testat diverși compuși cu succese aleatorii. În anii 1920 s-a descoperit puterea amplificatoarea a hidroxidului de aluminiu, până în 2000 s-a trăit cu dogma că aluminiul nu se asociază cu nici un component din organism, că este eliminat rapid, fără a cauza efecte nedorite. Profesorul Romain Gherardi, cercetător la spitalul Mondor din regiunea pariziană, susține, însă, că aluminiul rămâne mult timp în organism, cel puțin la anumite persoane, putând provoca sechele neurologice grave în timp.
Mai mulți cercetători au propus înlocuirea acestui element în 2012, însă lupta este departe de fi câștigată. Să nu uităm că aceasta este în primul rând o industrie colosală, a cărei cifră de afaceri este estimată la 52 miliarde de dolari pentru 2016 și este foarte rezistentă la schimbări, îndeosebi la schimbări care i-ar putea afecta veniturile.
Vaccinare „obligatorie” și „recomandată”
Dacă în Franța vaccinul DTP (difterie, tetanos, poliomelită) este singurul obligatoriu, celelalte fiind recomandate, iar în Belgia singurul vaccin obligatoriu conform legii este cel împotriva poliomelitei, atunci în Republica Moldova termenul de „vaccinuri recomandate” mai că nu există, deja și pneumococul este obligatoriu, iar cele cu titlu obligatoriu sunt destul de multe. Voi încerca aici să rezum împotriva căror maladii ne obligă Statul să ne vaccinăm copiii și de ce.
Vaccinul hexavalent conține antigeni ale următoarelor maladii:
Difteria
Agent responsabil: o bacterie, bacilul difteric.
Mod de transmitere: prin contactul cu secrețiile nazale sau ale faringelui.
Maladia: se manifestă ca o angină severă așa zisă cu membrane false, deoarece glandele sunt acoperite cu o substanță densă care se extinde spre baza gâtului provocând o respirație dificilă sau chiar asfixia. Complicațiile cardiace, renale și neurologice sunt grave și uneori mortale.
Tetanosul
Agent responsabil: o toxină produsă de o bacterie, bacilul tetanic, foarte rezistent (sub formă de spor) este capabil să supraviețuiească fără oxigen. Este răspândit peste tot în natură.
Mod de transmitere: prin contaminarea unei plăgi sau răni chiar minuscule, cu bacilul sau sporii acestuia prezente în pământ sau în excremente de animale. Maladia nu este contagioasă.
Maladia: este o boală gravă, caracterizată prin contracții musculare foarte dureroase care necesită îngrijire intensivă și constantă. Paralizia mușchilor respiratorii poate cauza decesul.
Tusa convulsivă
Agent responsabil: o bacterie.
Mod de transmitere: prin picăturile de salivă emise în timpul tusei sau strănutului.
Maladia: este foarte contagioasă, se caracterizează printr-o tuse violentă care poate antrena dificultăți respiratorii și vomă. Este o maladie gravă, uneori mortală, înainte de 6 luni tusea poate provoca stop cardiac și respiratoriu. Părinții tineri neimunizați pot să o contracteze și să o transmită bebelușului.
Poliomelita
Agent responsabil: există trei tipuri ale virusului poliomelitei, numerotați I,II,III.
Mod de transmitere: prin contactul direct cu excremente sau secreții ale faringelui subiecților purtători; prin alimente contaminate sau apă.
Maladia: este o maladie virală acută cu gravitate variabilă. Se manifestă prin febră, dureri de cap, angină, tulburări gastro-intestinale. Poate atinge măduva spinării lăsând sechele sub formă de paralizie. În 2001 s-a abandonat vaccinul împotriva poliomelitei sub formă de picături orale (care conținea virusul viu dar atenuat) în favoarea celui injectabil (care conține virusul inactivat). Din cauza dispariției cazurilor de poliomelită, în Europa, de ani buni, autoritățile sanitare au dorit să excludă orice risc, chiar dacă infim, de a provoca maladia prin vaccin. În Republica Moldova, se continuă însă adminstrarea vaccinului sub formă de picături orale, fapt ce confirmă indiferența autorităților noastre sanitare față de copiii noștri.
Haemophilus influenzae de tip b (Hib)
Agent responsabil: bacteria cu același nume.
Mod de transmitere: picături de salivă de la tuse sau strănut.
Maladia: această bacterie provoacă meningite care pot fi mortale, îndeosebi la copiii mai mici de 5 ani. Se caracterizează prin dureri de cap, vomă, constipație, și o rigiditate a gâtului. Poate provoca pneumonii, otite sau septicemii. Poate fi mortală sau lăsa sechele grave precum surditate sau paralizie.
Hepatita B
Agent responsabil: virusul cu același nume.
Mod de transmitere : prin sânge, spermă sau secreții vaginale ale mamei infectate, care pot infecta bebelușul în momentul nașterii.
Maladia: o inflamație a ficatului care se manifestă inițial ca o stare gripală: febră, curbaturi, dureri de cap, vomă, oboseală. Poate provoca o îngălbenire a pielii și ochilor. Poate să se vindece spontan sau poate deveni cronică la o persoană din zece, provocând în timp, ciroză sau cancer de ficat. Recunosc că inițial nu vedeam utilitatea acestui vaccin împotriva hepatitei B la bebeluși, doar modalitățile de transmitere nu par să-l afecteze, asta până ce am realizat că instrumentele medicale prost sterilizate pot transmite acest virus. O rudă de-a mea a pățit-o la dentist, norocul ei a fost că era vaccinată și virusul a fost eficient combătut și eradicat.
Vaccinul împotriva pneumococului
Agent responsabil: bacterie foarte răspândită, există peste 90 de tipuri de pneumococ, vaccinul conține doar 7, cei mai des întâlniți.
Mod de transmitere: secrețiile nasului, gâtului, saliva.
Maladia: cea mai gravă formă este meningita, dar cel mai des se manifestă sub forme de otită, pneumonie sau septicemie. Infecțiile cu pneumococi pot fi tratate eficient cu antibiotice, însă de câțiva ani se observă apariția unor pneumococi rezistenți la antibioticile cele mai utilizate. De aici rezultă necesitatea prevenției prin imunizare.
Vaccinul ROR care protejează împotriva a 3 maladii:
1.Rujeola:
Agent responsabil: virusul rujeloei.
Mod de transmitere: este o maladie foarte contagiasă, îndeosebi în primele zile prin tuse, strănuturi și secreții nazale.
Maladie: primele manifestări sunt asemănătoare cu o răceală: febră, tuse umedă, ochi roșii care curg. După câteva zile apar niște pete albe în gură și pete roșii pe corp, fără mâncărime. După 5 zile erupția dispare de la sine și copilul se simte mai bine. Este o maladie a copilăriei reputată a fi benignă,însă există riscul apariției unor complicații precum otite, bronhio-pneumonii și chiar encefalită. Contractată la adolescență sau la maturitate această maladie poate da complicații severe.
2. Rubeola
Agent responsabil: virusul rubeolei
Mod de transmitere: prin secrețiile nasului și a faringelui.
Maladia: se caracterizează prin febră, tuse, dureri de gât, scurgeri nazale. Erupția se manifestă prin pete palide pe corp cu mâncărimi puțin importante. Este o maladie infantilă benignă, dar dacă este contractată în primul trimestru de sarcină poate provoca grave malformații ale fetusului.
3. Parotidita (oreionul)
Agent responsabil: virusul oreionului
Mod de transmitere: tusea și saliva; maladia este contagioasă pe tot parcursul evoluției.
Maladia: febră, rino-faringită, umflături la nivelul glandelor salivare situate sub urechi. Această maladie poate fi gravă pentru adolescenți și adulți căci, deși rar, poate provoca complicații precum surditate, pancreatită, miocardită, meningo-encefalită.
Vaccinul BCG se administrează de obicei în primele zile de viață:
Tuberculoza
Agent responsabil: o bacterie, bacilul de tubercul.
Mod de transmitere: picături de salivă emanate în timpul tusei sau strănutului.
Maladia: Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sânge, spută, febră, oboseală cronică, transpirație nocturnă și scăderea în greutate. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele infectate. Se consideră că 1/3 din populația lumii este infectată.
Vaccinul împotriva rotavirusului
Agent responsabil: un virus.
Mod de transmitere: prin contact direct cu persoane infectate, prin suprafețe de contact precum jucăriile din colectivitățile de copii.
Maladia: Tabloul clinic variază de la boala asimptomatică până la forme severe cu deshidratare importantă ce poate ajunge la colaps. Simptomele caracteristice includ febra, vărsaturile și diareea apoasă, însoțite de dureri abdominale și inapetență. Complicațiile posibile ce pot apărea includ: deshidratarea severă ce poate duce la colaps, dezechilibre electrolitice, convulsii febrile.
De se continuă vaccinarea împotriva unor maladii care au devenit foarte rare?
Se consideră că atât timp cât o maladie nu a dispărut complet de pe planetă, există riscul apariției unor epidemii la scară largă. Iată 3 exemple de reapariție ale maladiilor din cauza vaccinării insuficiente:
1. În Marea Britanie, în 1974, o diminuare a vaccinării împotriva tusei convulsive a fost urmată de o epidemie de peste 100.000 de cazuri și 36 decese în 1978.
2. În 1994, ca urmare a suspendării programului de vaccinare, în Rusia s-au înregistrat 5.000 de decese cauzate de difterie, deși în anii precedenți cazurile de îmbolnăvire erau rare.
3. În 1999-2000, autoritățile din Olanda au declarat o epidemie de rujeolă într-o comunitate religioasă nevaccinată. Timp de 6 luni, 3.000 de persoane au fost infectate, preponderent copii, dintre care 3 au murit.
Trebuie știut faptul că nici un vaccin nu este eficace 100%, există persoane, care deși sunt vaccinate nu dezvoltă imunitate, acestea sunt protejate de maladii prin faptul că anturajul lor este vaccinat și respectiv microbii nu circulă atât de ușor.
Riscuri și statistici
Din punct de vedere medical, riscul ca vaccinarea să provoace sechele grave și iremediabile este de 1 la 1.000.000. Pare un risc derizoriu, însă din punct de vedere al părinților chiar și acest 1 la 1.000.000 este mai mult decât descurajant. Pentru că atunci când te gândești că bebelușul tău ar putea avea de suferit, statisticile nu mai au nici o relevanță. Totuși, o decizie se impune și trebuie știut că sunt copii care din start nu sunt candidați pentru imunizare. Aceștia sunt copiii cu grave afecțiuni și boli congenitale sau survenite în timp, deasemenea copiii alergici la medicamente trebuie vaccinaţi cu foarte mare precauție. În fine, se vaccinează doar copiii considerați clinic sănătoși. De aceea, nu ezitați înainte de a vă vaccina copilul să faceţi niște investigații de rutină, cum ar fi analiza sângelui, a urinei, consultarea unui neurolog sau imunolog. Oricum, riscul ca un copil să contracteze aceste boli este mult mai mare decât cel de a avea o reacție adversă la vaccine.
Ce „face” statul nostru
Ca și în alte domenii, sau mai bine zis ca și în toate domeniile statul nostru o dă în bară și aici. De ce? În primul rând, nu există o campanie funcțională și productivă de informare a populației cu privire la riscurile și beneficiile vaccinurilor. Nu am văzut nici într-o instituție publică de sănătate măcar un pliant cu informație utilă despre vaccinare. Nimic. Medicii de familie sunt într-atât de supraîncărcați cu pacienți că nici bună ziua nu au timp să-ți zică, nemaivorbind de explicații detaliate.
În al doilea rând, dacă totuși acest stat a instituit un program de vaccinare obligatorie, de ce nu ne asigură cu cele mai calitative vaccine care există pe piață, dar ne bagă niște doze aduse de prin India (informație neoficială). Se nasc oare atât de mulți copii în Moldova încât să ne permitem să le punem viața în pericol? De ce în aspirațiile sale europene, acest stat continuă să vaccineze copiii împotriva poliomelitei cu picături orale care conțin virusul viu dar atenuat, pe când în Europa de un deceniu este utilizată versiunea injectabilă a acestui virus, care este mai inofensivă?
Și în al treilea rând, dacă tot ne obligă să le băgăm copiilor noștri vaccinuri aduse de prin India, mai puțin purificate, de ce nu își asumă responsabilitatea atunci când acestea dau greș și traumează pe viață atât unii copii cât și familiile lor? Deși companiile farmaceutice nu-și recunosc niciodată vina atunci când se întâmplă ca un vaccin să provoace reacții adverse grave, în țări precum Franța tribunalele fac dreptate celor care au de suferit și obligă statul să acorde despăgubiri uriașe familiilor. De exemplu, o fetiță de 3 luni care a rămas paralizată în urma unui vaccin DTP (difterie, tetanos, poliomelită – singurul vaccin obligatoriu în Franța) a primit până acum din partea statului peste 2 milioane de euro. Sigur că acești bani nu atenuează suferința acestei familii, dar măcar nu îi condamnă să trăiască în mizerie, așa cum ajung să supraviețuiască la noi astfel de familii.
În cazul vaccinării, mă tem că nu există cale de mijloc, sau îți vaccinezi copilul sau nu. Orice ați face, dragi părinți, luați decizia în deplină cunoștință de cauză, informați-vă din cât mai multe surse. Trebuie să fiți conștienți că în cazul în care se întâmplă o tragedie, nici medicul, nici spitalul, nici statul și nici măcar tribunalul nu vă va face dreptate. Toată răspunderea e pe umerii voștri.
Iar acum vă pun și vouă întrebarea care mi-am pus-o și mie: Sunteți gata să vă asumați posibilele urmări ale vaccinării copilului dumneavoastră?