Pe 10 decembrie, la Berlin a fost prezentată cartea lui Garry Kasparov – „De ce trebuie să-l oprim pe Putin” („Warum wir Putin stoppen müssen”).
Nu a fost în Germania până acum vreo altă carte al cărei autor să critice atât de dur politica preşedintelui rus şi ameninţarea la adresa lumii pe care aceasta o prezintă, scrie DW.
Cu titlu care nu lasă loc ambiguităţi „De ce trebuie să-l oprim pe Putin„, cartea se referă la „distrugerea democraţiei în Rusia şi consecinţele acestui fapt pentru Occident” şi este publicată simultan în limba engleză şi germană.
Criticii germani şi publiciştii care deja au citit-o, vorbesc în primul rând despre radicalismul autorului – fost campion mondial la şah, intrat în politică, unde a devenit unul dintre liderii opoziţiei ruse şi forţat să părăsească patria.
„Dictatorul, agresorul, naşul Mafiei” – acestea sunt epitetele pe care Garry Kasparov le foloseşte pentru a-l descrie pe Putin. Şi asta nu e tot.
Modelul nazist de la Soci?
Garry Kasparov nu pune un semn de egalitate între Putin şi Hitler şi subliniază că nu vrea să facă asta, dar ne aminteşte că Hitler, în 1936, de asemenea nu era văzut ca un „criminal în serie”, care va declanşa mai târziu al Doilea război mondial. Dar până la război, regimul nazist deja persecuta evreii, homosexualii, persoanele cu handicap, oponenţii politici.
Putin, potrivit lui Kasparov, „a adoptat acest model de suprimare” şi produce legi similare.
Anul 1936 nu este menţionat întâmplător de către Garry Kasparov. Este anul Jocurilor Olimpice de vară de la Berlin. O altă paralelă – de data aceasta cu Jocurile Olimpice de la Soci.
„Conştient sau nu, dar regimul lui Putin a urmat îndeaproape scenariul scris la Berlin în 1936”.
Kasparov are în vedere aici concilierile de natură simbolică pe care le-a făcut Kremlinul în ajunul Jocurilor Olimpice (ex. eliberarea lui Hodorkovski – n.r.).
Autorul subliniază că, spre deosebire de Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 şi de la Beijing – 2008, atunci când aparatele de propagandă ale URSS și Chinei au lucrat pentru a demonstra „realizările” ţărilor şi sistemelor autoritare, la Soci (şi la Berlin, în 1936), în prim-plan a fost un singur om – „omniprezentul Fuhrer” şi „ambiţiile sale de grandoare”.
Şi încă un scop au mai avut Jocurile Olimpice, crede Kasparov: să ascundă pregătirile pentru agresiune. În cazul lui Putin este vorba despre Ucraina. Când „lacheul Ianukovici” nu a reuşit să pună mâna pe Ucraina, preşedintele rus a decis o invazie armată. Autorul este indignat de faptul că nici după ocuparea Crimeei, sau după începerea ostilităţilor în partea de est a Ucrainei, Occidentul nu a luat măsuri eficiente împotriva agresorului.
Compromisuri cu Occidentul?
„Preşedintele american pur şi simplu priveşte, în timp ce Europa doarme” – aşa a caracterizat Kasparov reacţia Occidentului, într-un interviu cu Spiegel dedicat noii sale cărţi.
„Modul în care se comportă Occidentul cu Putin este o capitulare politică şi morală, – spune Kasparov. Este trist că lumea liberă refuză cu încăpăţânare să înveţe din greşelile trecutului, atunci când are de a face cu dictatorii …”
Trebuie spus că în cartea sa, nu numai Putin o încasează, ci şi Medvedev, Iakunin sau unii politicieni occidentali – din trecut („slăbitul Roosevelt şi neputinciosul Churchill”, care au cedat la Yalta Europa de Est, dar şi Chamberlain, care a urmat o politică de conciliere faţă de Hitler), şi din prezent: Sarkozy, Obama, Angela Merkel, Romano Prodi.
Toţi aceştia practică o politică de conciliere în relaţiile cu Kremlinul. El foloseşte termenul „împăciuire”, la fel ca cel care descria politica Londrei şi Parisului faţă de Germania nazistă din anii 1930. Potrivit lui Kasparov, este imposibil să nu observi paralelele.
Reţeta Războiului Rece
Conceptul de parteneriat cu Kremlinul este depăşit, crede autorul. Iar încercarea unui acord privind acțiunile comune împotriva ISIS în Siria, sau dezvoltarea unei poziții comune cu privire la programul nuclear al Iranului – sunt fără speranţă. Ca să nu mai vorbim despre acordul de pace în estul Ucrainei, unde Putin este principalul aţâţător al războiului.
„Putin are nevoie de războaie”, scrie Kasparov. Are nevoie pentru a distrage atenţia de la degradarea economică şi morală a ţării sale, pentru realizarea ambiţiilor sale şi pur şi simplu pentru că „dictatorii nu răspund în faţa nimănui, atunci când înşfacă o şi mai mare „halcă” de putere.
Ce este de făcut? Reţeta lui Garry Kasparov este simplă: lumea este din nou într-o stare de război rece, este necesar deci, din nou, să se apeleze la metodele lui, care deja şi-au dovedit eficienţa împotriva expansiunii sovietice.
Acest lucru înseamnă astăzi: izolarea Kremlinului, iar în loc de căutarea unui nou compromis, un sistem rigid de sancţiuni (de exemplu, refuzul vizelor pentru toţi cei care vizitează Crimeea), furnizarea de arme defensive Ucrainei, demonstrarea forţei (NATO), în scopul „opririi ameninţării” şi „stopării lui Putin”.