Prietenia resuscitată dintre preşedintele rus Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan este în mod evident una cu beneficii pentru amândoi, însă unele dintre acestea încă se lasă aşteptate, mai ales când vine vorba de marele interes al „prietenului drag” de la Kremlin.
Putin ştie exact ce vrea de la Erdogan şi a ajuns până la jumătatea drumului, însă nu a reuşit să obţină totul, în ciuda prieteniei exagerate afişate de liderul de la Ankara, susţine jurnalistul Leonid Bershidsky, într-un editorial din Bloomberg.
Cei doi lideri au fost în relaţii bune şi în trecut, înainte de doborârea unui avion militar rusesc care intrase, din Siria, în spaţiul aerian al Turciei.
Putin a spus că vrea să i se ceară scuze, însă preşedinte turc nu a fost iniţial dispus să facă acest gest, aşa că relaţiile dintre cele două ţări s-au răcit foarte mult, că într-un război rece, iar Putin a impus sancţiuni asupra turismului, agriculturii şi firmelor de construcţii din Turcia.
Erdogan, care are puţini prieteni pe scenă internaţională, nu s-a lăsat înfrânt. A ordonat armatei să găsească o modalitate de a face pace, iar consilierii lui au găsit o cale ocolită.
Publicaţia turcească Hurriyet relata că şeful Statului Major al armatei turce, generalul Hulusi Akar, a colaborat cu un om de afaceri turc care are interese în regiunea rusească Daghestan, pentru a semnala disponibilitatea lui Erdogan de a ceda.
Mesajul a ajuns până la Kremlin prin lideri regionali. Răspunsul a venit însă pe altă rută: ambasadorul Kazahstanului la Ankara a informat conducerea Turciei că preşedintele kazah, Nursultan Nazarbaiev, a discutat cu Putin şi că acesta din urmă ar fi dispus să accepte o scrisoare cu scuzele lui Erdogan. Nazarbaiev a aprobat textul scrisorii înainte să ajungă la Putin.
Putin i-a răspuns lui Erdogan cu bunăvoinţa. Nu doar că a acceptat scuzele banale ale preşedintelui turc, ba chiar a fost primul care l-a sunat după ce Erdogan a supravieţuit tentativei de lovitură de stat. Există chiar şi zvonuri – care nu au fost niciodată dezminţite oficial – că serviciile secrete ruse l-ar fi avertizat pe Erdogan în legătură cu puciul, care până la urmă a eşuat.
Putin şi Erdogan, ton diferit
Şi cu toate acestea, s-a observat o diferenţa de ton între cei doi lideri, la întâlnirea din St. Petersburg de marţi. La conferinţă de presă finală, Erdogan l-a numit pe Putin „prieten drag” de nu mai puţin de patru ori.
Putin, rece şi serios, nu a făcut nimic asemănător. Iar atitudinea lui s-a reflectat în detalii organizatorice. Deşi cei doi lideri au mâncat din farfurii imprimate cu o fotografie a lor în timp ce dau mâna, discuţiile au avut loc în Camera Grecească din Palatul Constantin. Poate că acest detaliu nu a avut niciun fel de semnificaţie – după cum a ţinut să asigure publicaţia pro-Kremlin Komsomolskaya Pravda – dar să ţinem minte că Turcia nu are o relaţie prea bună cu Grecia.
Rezervele lui Putin în legătură cu reconcilierea reprezintă mai mult decât neîncrederea normală a unui om care cere loialitate deplină. Liderul rus vrea rezultate specifice de pe urmă prieteniilor lui, iar Erdogan pare să nu-i fi făcut nicio promisiune.
Revenirea turiştilor ruşi în Turcia este un lucru important pentru Erdogan, a cărui ţară, potrivit unor estimări făcute de Rusia, a pierdut 849 de milioane de dolari în primele cinci luni ale anului, din cauza că ruşii nu au mai vizitat ţara. La fel este şi ridicarea embargoului pe roşii şi citrice.
Jocul important, în Siria
Rusia ar vrea să construiască o centrală nucleară în Turcia – după cum s-au înţeles anterior cele două ţări – şi salută progresul făcut de Turkish Stream, un gazoduct prin care Rusia ar urmă să furnizeze gaze naturale în sudul Europei, via Turcia. Toate aceste aspecte au fost discutate la Palatul Constantin şi menţionate în conferinţă de presă. Însă nu asta este cel mai important lucru în mintea lui Putin. Cărţile se joacă în Siria în acest moment.
Cu o zi înaintea discuţiilor cu Erdogan, Putin s-a întâlnit cu un aliat cheie în conflictul sirian, preşedintele Iranului Hassan Rouhani. Nu au fost publicate detalii ale acestor discuţii, însă conversaţia probabil s-a axat pe asedierea Alepului, oraş în care forţele iraniene şi avioanele ruseşti l-au ajutat pe preşedintele sirian Bashar al Assad să îi ţină în frâu pe rebeli.
Rebelii tocmai ce au avut o oarecare victorie împotriva forţelor lui Assad, au reuşit să slăbească asediul şi şi-au creat un coridor stabil până în Turcia, de unde vin armele şi proviziile lor. Atacurile triumfătoare asupra forţelor guvernamentale siriene – conduse de Jabhat Fatah Al-Sham, o grupare care recent a rupt legăturile cu al Qaida – au fost posibile, aparent, cu sprijin masiv din exterior, sub formă de arme şi bani cash din Arabia Saudită şi Qatar, dar care au venit prin Turcia.
Convoaiele cu armament au trecut nestingherite graniţa turcească şi după ce Erdogan i-a cerut scuze lui Putin, iar Putin l-a sunat după lovitură de stat eşuată. „Dragului prieten” trebuie să-i fie foarte greu să se împace cu această idee, subliniază jurnalistul Bloomberg.
Forţele rebele din Alep nu prea au cum să învingă coaliţia dintre Siria lui Assad, Iran, Liban şi Rusia – mai ales că cel mai puternic grup, Fatah Al-Sham, anterior cunoscut sub numele de Al Nusra, nu are niciun fel de sprijin internaţional şi nu primeşte niciun loc la masă negocierilor. Foloseşte atacatori sinucigaşi pentru a lovi poziţii guvernamentale şi este o forţă jihadistă.
Însă succesul relativ al Fatah Al-Sham în luptele recente face ca lui Putin să-i fie şi mai greu să-şi atingă scopul, şi anume să demonstreze că nu există o alternativă mai bună la regimul lui Assad.
La Palatul Constantin, probabil că Putin i-a spus lui Erdogan că Assad este conducătorul legitim al Siriei şi că susţinerea să este acelaşi lucru că sprijinul oferit lui Erdogan împotriva puciştilor, susţine Bershidsky.
Nimic de spus public despre Siria
Însă niciunul dintre lideri nu s-a aşteptat că întâlnirea să ducă la un acord răsunător privind Siria: discuţia pe această temă a fost programată să aibă loc după conferinţă de presă, pentru că atât Putin, cât şi Erdogan, ştiau că nu au nimic de spus public.
În ciuda retoricii anti-Occident a lui Erdogan – alimentată de indisponibilitatea SUA de a-l extrăda pe inamicul sau Fethullah Gulen şi refuzul UE de a garanta ridicarea vizelor pentru turci – interesele lui Erdogan în Siria nu se aliniază cu cele ale lui Putin.
Erdogan încă aşteaptă victorii ale rebelilor împotriva lui Assad şi a kurzilor sirieni, cu care se lupta Fatah Al-Sham. Viziunile despre Occident îi unesc pe cei doi lideri autoritari şi ambiţioşi, însă nu sunt pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte Siria, astfel încât să construiască o nouă alianţa în războiul sirian, parteneriat care efectiv ar distruge relaţia Turciei cu NATO.
Putin şi-ar dori că Erdogan să oprească livrările de arme către rebeli, însă acest lucru este mai mult decât ar fi dispus să facă Erdogan pentru „dragul lui prieten”. Erdogan poate, totuşi, să trimită o grămadă de roşii în Rusia, iar hotelierii turci pot avea de câştigat de pe urmă turiştilor ruşi pe final de sezon.