Criza din Ucraina, care astăzi este evenimentul cel mai evocat de către presa din întreaga lume și care este pe cale să schimbe configurația politică mondială, a început în luna noiembrie 2013.
Președintele de atunci, Viktor Ianukovici, a decis să abandoneze cursul european al țării și să refuze semnarea Acordului de Asociere cu UE. Imediat au început proteste în capitala Kiev, care s-au răspândit foarte rapid aproape în toată țara, cu excepția câtorva regiuni din sud-est.
Cele mai importante orașe în care s-a protestat împotriva lui Ianukovici.
La 20 februarie 2014, adică la 3 luni după începerea protestelor s-a înregistrat evenimentul care a schimbat radical situația. 88 de persoane au fost ucise în decurs de doar 48 de ore, marea lor majoritate de către lunetiști. Președintele Ianukovici, la presiunea mulțimii și a Occidentului, a semnat un acord de încetare a focului cu opoziția, dar apoi a dispărut. Parlamentul a votat demisia sa, iar Olexandr Turcinov a devenit președinte interimar.
Locurile de unde s-ar fi tras asupra protestatarilor.
Divizarea Ucrainei este una extrem de puternic între vest și sud-est. O demonstrează rezultatele alegerilor din 2010, dar și apartenența lingvistică a locuitorilor.
Felul în care s-au împărțit voturile în 2010. Roșu pentru Timoșenko, albastru pentru Ianukovici. Se poate observa că acesta a fost votat, în mare parte, de vorbitori de limbă rusă.
La câteva zile după ce Ianukovici a părăsit Ucraina, clădirile administrative din orașele Crimeei au fost înconjurate de lunetiști din armata rusă, dislocată în peninsulă în urma unui contract semnat între Kiev și Moscova. Aceștia au preluat controlul regiunii, iar la 16 martie a avut loc un referendum ilegal, nerecunoscut, în cadrul căruia peste 97% din cei care s-au prezentat la urne ar fi votat pentru alipirea la Rusia.
Anexarea de către Moscova s-a produs la doar câteva zile, în ciuda protestelor comunității internaționale.
Începând cu 7 aprilie, zeci de orașe din regiunile Harkov, Donețk și Lugansk au fost cuprinse de proteste proruse. Sediile administrațiilor locale au fost devastate, iar separatiști susținuți de militari ruși au preluat controlul acestora.
Regiunea Harkov a revenit rapid sub controlul Kievului, după ce militanți pro-Ucraina au opus rezistență separatiștilor.
Încercările separatiștilor de a se extinde spre vest au eșuat și la 2 mai, când în urma unor confruntări în Odesa cel puțin 45 de proruși au murit într-un incendiu.
La 11 mai, cele două regiuni din este, Lugansk și Donețk și-au declarat independența, după referendumuri ilegale.
Cele două regiuni autoproclamate independente.
Au urmat alegerile din 25 mai, la care locuitorii Crimeei nu au putut participa. Alegeri s-au desfășurat doar în câteva localități din Lugansk și Donețk.
Petro Poroșenko a câștigat din primul tur, cu 55% din voturi.
A urmat o puternică ofensivă a armatei ucrainene în est, iar timp de două luni majoritatea orașelor din cele două regiuni au fost eliberate de separatiști.
La 17 iulie a survenit doborârea aeronavei MH17, de o rachetă Buk, care a fost trasă dintr-o zonă controlată de separatiști.
Partea cu galben pronunțat este cea controlat de rebeli.
Ofensiva forțelor ucrainene a urmat, acestea reușind practic să încercuiască Donețk și Lugansk, singurele orașe importante care mai rămâneau controlate de separatiști. Separatiștii mai dețineau controlul și asupra unei zone de câteva zeci de km de la frontieră, pe unde forțele Kievului acuză Rusia că ar fi transportat militari și vehicule de luptă.
Lucrurile s-au schimbat însă la 25 august, când separatiștii au primit puternice întăriri din partea Rusiei. În rezultat, a fost creat un nou front de luptă, în sud-est, iar forțele proruse au lansat o contraofensivă care a determinat militarii Kievului să se retragă din mai multe zone.
Miercuri, președintele ucrainean, Petro Poroșenko, anunțase o încetare a focului în urma unei discuții telefonice cu omologul său rus, Vladimir Putin. Cu toate acestea, luptele continuă și astăzi, la 24 de ore de la acest anunț.