În noaptea dintre 2 spre 3 decembrie 1984, în oraşul Bhopal din India, au fost eliberate accidental 40 de tone de izocianat de metil gazos (ICM) de la fabrica de pesticide Union Carbide India.
Gazul s-a răspândit pe o suprafaţă de 40 Km2 şi a afectat în mod serios populaţia pe o distanţa între 5 şi 8 Km pe direcţia vântului. Pentru mai mult de 200.000 de persoane, un sfert din populaţia oraşului, Bhopalul a devenit o cameră de gazare.
Până la răsăritul soarelui câteva mii de oameni deja zăceau morți pe străzi sau chiar în propriile locuințe, pierzându-și viața în chinuri îngrozitoare.
Potrivit unor estimări neoficiale, cel puțin 25.000 de persoane și-au pierdut viața din cauza acestui dezastru. În următorii ani, peste 200 de mii de persoane au fost afectate de gazele ucigașe.
Business Insider prezintă imagini rare de la fabrica Union Carbide din Bhopal, la 30 de ani de la producerea dezastrului.
Istoria fabricii din Bhopal începe în anul 1970, când celebra corporație Union Carbide a deschis în zonă o fabrică de pesticide, care ar fi trebuit să îmbunătățească viața localnicilor.
Însă socoteala din târg nu prea s-a potrivit cu cea de acasă, iar fermierii din zonă, extrem de săraci, nu prea s-au înghesuit să cumpere pesticidele Union Carbide.
La începutul anilor ’80 fabrica practic a intrat în faliment. Muncitorii calificați au părăsit fabrica, rămânând doar angajați prost plătiți și lipsiți de experiență.
Chiar dacă producerea a fost oprită, zona nu a fost curățită. Trei rezervoare uriașe de izocianat de metil, un gaz volatil foarte periculos au fost lăsate la fața locului.
Atâta timp cât fabrica a fost operațională, existau suficiente sisteme care asigurau securitatea. Dar odată cu degradarea situației, și sistemele de securitate și-au pierdut din eficiență.
În noaptea zilei de 2 decembrie, anul 1984, muncitorii încercau să repare o țeavă spartă, ignorând mai multe măsuri de securitate. Neglijența a dus la la o explozie, în urma căreia a fost eliberată o cantitate uriașă de ICM, care a fost purtată de vând în cartierele rezidențiale.
În decurs de 72 de ore 10.000 de oameni și-au pierdut viața din cauza inhalației de gaze. În următoarele săptămâni, încă 15.000 de persoane au murit.
Iar efectele dezastrului nu s-au oprit aici. Și astăzi peste 120.000 de oameni suferă de diferite boli din această cauză.
Deși prezintă și astăzi mari pericole, zona este izolată doar de un zid care se prăbușește.
Apele subterane și plantele pe o suprafață de zeci de km în jur sunt poluate din cauza altor substanțe chimice care au rămas odată cu abandonarea fabricii.
Mulți copii care s-au născut în zonă au defecte și probleme de sănătate.
La începutul lunii decembrie, când s-au împlinit 30 de ani de la dezastru, localnicii au protestat și au cerut dreptate pentru victimele neglijenței companiei Union Carbide.
În 2001, când Dow a cumpărat Union Carbide, a declinat responsabilitatea dezastrului și plata a 470 de milioane de dolari, sumă stabilită în 1989 de către instanțele indiene.
Infrastructura abandonată rămâne în continuare în picioare, amintind că efectele dezastrului de acum 30 ani înca se resimt.