2.600 de oameni trăiesc în satul Giethoorn din Olanda, supranumit „Veneţia ţărilor de jos”. Nu există drumuri sau maşini, singura cale de acces fiind de-a lungul canalelor ce străbat pitorescul loc.
Aşezământul datează din secolul XVIII, fiind fondat de un grup de imigranţi din zona Mării Mediterane.
Giethoorn sau Veneția nordică este o așezare mică, ridicată în inima Olandei. Mai exact, în provincia Overijssel, fiind înconjurată de o vastă rezervație naturală, al cărei nume, De Wieden, îl vei întâlni deseori în broșurile turistice locale.
Giethoorn este o oază de verdeață, brăzdată de canale și lacuri, unde micile așezări rurale sunt asemenea unor pete de civilizație umană, un exemplu perfect de comuniune om-natură.
Liniștea locului este din când în când tulburată de către turiștii în număr mare, unii dintre ei foarte zgomotoși. Însă și aceștia termină prin a adopta un comportament evlavios, demn de o biserică, atunci când pătrund în această lume feerică.
Peisajul rural este format din case vechi de 200 de ani, poduri din lemn, care fac legătura între gospodării și centrul satului și o singură alimentară (ca în vremurile bune). În rest, pietoni, biciclete și bărci. Fără mașini și multă poluare.
Casele și fermele din secolele XVIII – XIX, construite pe mici insule, au acoperișul fabricat din stuf și fac din fermecătoarea așezare rurală din Olanda un loc parcă scoas din cufărul cu amintiri al bunicii.
Primii locuitori din Giethoorn au fost niște fugari, veniți de pe malul Mediteranei, în jurul anului 1230. Legendele locale spun că aceștia, odată ajunși în zonă, au dat de un număr neobișnuit de mare de capre sălbatice, rămase aici după marile inundații din 1170, așa că au numit așezarea Geytenhorn (corn de capră), care a devenit în timp Giethoorn.
