Străzile ar fi arătat complet diferit astăzi dacă următoarele idei de mijloace de transport ar fi avut succes.
Jetpack-urile, maşinile cu un singur loc sau trotuarele care să ne scutească de mers nu au reuşit să revoluţioneze lumea, aşa cum şi-au propus inventatorii lor, în pofida entuziasmului stârnit iniţial.
Monoşina
Ideea unei şine unice suspendate există încă din anii 1800, iar în 1956, în Houston, Texas, era testată prima monoşină din SUA, potrivit BBC. Trenurile monoşină au apărut treptat şi în locuri ca Japonia, dar avântul lor a fost frânt de explozia popularităţii automobilelor la începutul secolului al XXI-lea.
Astăzi, monoşinele pot fi întâlnite în terminalele aeroporturilor, în parcuri de distracţie precum Disney World din Florida, dar şi ca opţiune de transport în comun în câteva oraşe din lume.
Trotuarele rulante
Cu mai mult de un secol în urmă, trotuarele rulante au fost o altă tehnologie care a făcut valuri şi care trebuia să transforme pentru totdeauna modul în care ne deplasăm.
Primul trotuar rulant a fost lansat în 1893, la World’s Columbian Exposition din Chicago, şi şi-a făcut reapariţia şapte ani mai târziu, la Expoziţia Universală de la Paris, printre celelalte viziuni revoluţionare prezentate cu ocazia acestor expoziţii.
Trotuarele rulante pot fi întâlnite în prezent în special în aeroporturi. În noiembrie, Aeroportul Internaţional Logan din Boston a anunţat că intenţionează să construiască un trotuar rulant de 800 de metri.
Trenurile pneumatice
În urmă cu aproximativ 150 de ani, câţiva oameni şi-au propus să construiască mijloace de transport cilindrice subterane, cunoscute ca trenuri pneumatice, care să circule prin tuneluri lungi din cărămidă cu ajutorul unor ventilatoare de mare putere instalate la ambele capete ale tunelurilor. Un astfel de tren a fost construit în 1864 sub Crystal Palace Park din Londra.
Câţiva ani mai târziu, un investitor american a încercat acelaşi lucru sub New York City.
Ideea a fost reluată în proiectul Hyperloop, dezvoltat în zilele noastre de fondatorul Tesla, Elon Musk. Trenurile Hyperloop ar urma să se deplaseze cu o viteză de 1.200 de kilometri pe oră, parcurgând distanţa dintre San Francisco şi Los Angeles în 30 de minute.
Maşina pentru o singură persoană
Micromaşina s-a născut după al Doilea Război Mondial, într-o lume confruntată cu resurse limitate. Emblema acestui concept este vehiculul britanic cu trei roţi Peel P50, lansat în 1962 şi considerat cea mai mică maşină de producţie din lume. În fabrica sa din Insula Man, compania Peel Engineering a produs doar 50 de unităţi, vândute cu 199 de lire sterline bucata.
Producţia a încetat în 1965.
În prezent, constructorul auto Toyota lucrează la propria maşină pentru o singură persoană, vehicul electric i-Road.
Deşi sunt departe de a fi populare în acest moment, pe măsură ce serviciile de ride-sharing câştiga teren şi oraşele instalează mai multe staţii de alimentare pentru maşini electrice, astfel de vehicule ar putea deveni o prezenţă obişnuită pe străzi în viitorul apropiat, consideră sursa citată.
Jetpack-ul
Jetpack-ul a apărut în cultura populară mai întâi în cărţile de benzi desenate, însă ideea unui rucsac capabil să îl transforme pe cel care îl poartă într-o rachetă umană a fost intens cercetată de armata americană în urmă cu 50 de ani. Un prototip a fost testat fără succes în 1961.
Mai târziu, în 1965, Sean Connery a purtat unul în Thunderball, un film din seria James Bond, pentru a scăpa de răufăcătorii înarmaţi.
Jetpack-urile există în continuare, dar sunt folosite mai mult în cascadorii la Hollywood sau de către cei cu hobby-uri excentrice.
Totuşi, în 2014, compania Martin Jetpack din Noua Zeelandă a anunţat lansarea primului jetpack comercial. Livrările sunt programate pentru sfârşitul acestui an, iar preţul unui echipament depăşeşte 100.000 de dolari.