NASA a continuat să dezvăluie noi date şi fotografii cu Pluto, realizate marţi de sonda New Horizons, iar oamenii de ştiinţă, după ce au admirat în primele imagini o serie de munţi surprinzător de înalţi, au posibilitatea de a studia vastele câmpii îngheţate de pe această planetă pitică.
Fotografiile transmise de sonda spaţială americană sosesc pe Terra treptat, una câte una, şi cercetătorii care participă la misiunea New Horizons se declară fascinaţi de noile date pe care le primesc. Aceste date au permis deja să răspundă unor întrebări importante, dar au generat, la rândul lor, alte întrebări.
Dintre noile imagini dezvăluite, NASA s-a declarat interesată de o vastă câmpie îngheţată situată în „Regiunea Tombaugh”, o zonă în formă de inimă, denumită după Clyde Tombaugh, astronomul care a descoperit planeta Pluto în 1930.
„Nu este o zonă uşor de descifrat”, a declarat Jeffrey Moore, unul dintre cercetătorii care participă la misiune. „Nu se văd urmele unor cratere de impact recente şi suprafaţa din acea zonă este, deci, destul de recentă, având o vechime mai mică de 100 milioane de ani. Ea este, probabil, încă în faza de a fi fasonată de un proces geologic”.
„Descoperirea pe Pluto a acestei câmpii vaste, destul de tinere, fără cratere de impact, ne-a depăşit toate aşteptările”, a adăugat acelaşi cercetător.
Planeta pitică Plutto este situată în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun, şi, în mod normal, ar fi trebuit să fie „bombardată” cu regularitate de asteroizi. Cercetătorii americani se aşteptau să descopere numeroase cratere de impact pe suprafaţa planetei, însă, potrivit primelor imagini transmise de sonda New Horizons, situaţia pare complet diferită.
Echipa care coordonează misiunea New Horizons a denumit acea zonă plată şi îngheţată „Câmpia Sputnik”, după numele primului satelit artificial lansat în spaţiu de omenire, o reuşită ştiinţifică realizată de Uniunea Sovietică.
Savanţii de la NASA au făcut o altă descoperire: ei au constatat că atmosfera lui Pluto, formată în principal din azot, „evadează” de pe planeta pitică, din cauza forţei sale slabe de gravitaţie, într-un ritm destul de important – „circa 500 tone pe oră”, potrivit lui Fran Bagenal, participantă la misiune. Cercetătoarea americană speră să îşi nuanţeze şi mai mult estimările şi să înţeleagă mai bine acest proces cosmic, odată cu sosirea pe Terra a următoarelor tranşe de date ştiinţifice transmise de New Horizons.
Savanţii de la NASA au putut să cerceteze de aproape munţi destul de înalţi – de peste 3.500 de metri – în primele fotografii expediate de sonda americană şi care au ajuns pe Terra în cursul zilei de miercuri. Sonda americană va transmite treptat toate datele colectate marţi în timpul survolării planetei Pluto în următoarele 16 luni.
Sonda se află acum la 3,5 milioane de kilometri de Pluto (a trecut cel mai aproape la 12.400 de kilometri, n.r.) şi funcţionează conform previziunilor”, a precizat Alan Stern, principalul coordonator al misiunii. Savantul american a estimat că sonda a trimis deocamdată pe Terra doar 2% din totalul datelor colectate la începutul acestei săptămâni.
O altă surpriză este Charon, principalul satelit natural al lui Pluto, despre care se credea că este „mort” din punct de vedere geologic. În schimb, New Horizons a descoperit pe Charon văi, piscuri şi canioane uriaşe – dovezi ale unei activităţi geologice interne.
Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.