Este greu să ne imaginăm o locuinţă mai sinistră decât cele pe care le întâlnim în el-Arafa. Întins pe o suprafaţă de câţiva kilometri, la periferia capitalei egiptene, „Oraşul morţilor” este un vechi cimitir islamic ce serveşte drept adăpost câtorva sute de mii de oameni.
Mormintele din el-Arafa, cimitir ce datează din secolul al şaptelea, nu sunt ca cele cu care suntem obişnuiţi. Criptele sunt adăpostite de multe ori de camere împodobite, în construcţii ce seamănă cu mici căsuţe, unele având şi grădină. Comunitatea celor care locuiesc aici are electricitate, apă curentă, un cabinet medical şi un oficiu poştal, potrivit Huffington Post.
Locuitorii, de toate vârstele, trăiesc, muncesc şi se joacă printre morminte.
Mulţi dintre cei care locuiesc aici se consideră norocoşi, date fiind evenimentele care au loc în Cairo. În plus, capitala Egiptului se confruntă cu lipsa unor spaţii adecvate pentru locuit în condiţiile creşterii demografice, devenind neatractivă pentru cei suficient de săraci pentru a accepta adăpostul din el-Arafa.
Mulţi au ajuns aici din cauza transformărilor urbane petrecute în Cairo începând cu anii `50 ai epocii Nasser, în timp ce alţii au venit din zonele rurale.
Cutremurul care a afectat oraşul Cairo în 1992 a determinat un număr important de egipteni să îşi caute adăpost în cavourile familiilor, îngroşând numărul celor deja stabiliţi în Oraşul Morţilor.
Desigur, perspectiva împărţirii spaţiului cu un mort nu este simplă. În timp ce unii locuitori din el-Arafa apreciază că se află în apropierea strămoşilor (un reflex egiptean al respectului faţă de morţi), alţii admit că pot fi trataţi ca paria de cei din afara cartierului.
Toţi se confruntă cu greutăţi aici, în condiţiile în care criminalitatea este în creştere pe fondul unei slabe prezenţe a poliţiei. În acest context, decorul funerar este înşelător. O mamă care îşi creşte aici cei trei copii pune degetul pe rană: „Nu mă tem de cei morţi, ci de cei vii”.
