O serie de hărţi japoneze capturate de soldaţii americani în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost făcute publice. Reprezentările grafice descriu nu numai teritoriul nipon, ci şi mare parte a continentului asiatic.
Documentele urmau astfel să fie folosite de armata SUA ca surse de informaţii, îndeosebi pentru faptul că ele conţineau date referitoare la poziţiile punctelor strategice ale nou-apărutului inamic, Uniunea Sovietică.
Primele documente, denumite de japonezi „gaihōzu” – „hărţi ale ţinuturilor înconjurătoare”, au fost redescoperite de un student la Universitatea Stanford, în urmă cu aproape 8 ani. Meiyu Hsieh îşi scria atunci teza de disertaţie referitoare la modul în care, în urmă cu peste 2000 de ani, dinastia Han a reuşit să pună bazele primului imperiu chinez.
Tânărul nu reuşise să obţină informaţii din surse arheologice, pentru că, în cea mai mare parte, acestea au dispărut, însă, din moment ce a început să studieze hărţile, Hsieh şi-a dat seama că ele îl pot ajuta mai mult decât se aşteptase.
În 2011, Branner Earth Sciences Library, biblioteca în care au fost găsite hărţile, a organizat o conferinţă internaţională, la care au fost invitaţi specialişti japonezi, pentru a studia documentele sustrase de armata americană în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Cercetătorii au spus atunci că, în jurul anului 1870, armata japoneză a început să realizeze hărţi ale teritoriilor învecinate, în special China şi Coreea, în încercarea de a menţine puterea statului nipon în zona de est a Asiei.
În momentul în care japonezii cercetau zonele pe care urmau să le cartografieze, nu erau întotdeauna bine primiţi. De exemplu, în 1895, un grup de localnici coreeni a ucis o echipă care făcea investigaţii zona lor, temându-se ca aceştia să nu îi atace. Un alt caz, petrecut la 20 de ani după aceea, este cel al membrilor unei echipe trimise în China. Aceştia au fost nevoiţi să se deghizeze în negustori, să se echipeze doar cu busole şi, mai mult decât atât, să măsoare distanţele numai cu ajutorul paşilor.
Specialiştii susţin că hărţile sunt de-a dreptul uluitoare. În cadrul lor sunt redate chiar şi cele mai mici detalii legate de locurile pe care japonezii le-au cartografiat. Astfel, în documente putem găsi de la grafice de zbor până la identitatea şi locul de muncă al locuitorilor unor oraşe, cum este, de exemplu, Shanghai. Mai mult decât atât, în cazul unor hărţi care descriu insulele din sudul Oceanului Pacific sunt redate informaţii chiar şi despre dieta localnicilor sau locaţia singurei maşini de gheaţă dintr-o anumită zonă.
Hărţile japoneze descriu un teritoriu care, în nord, se întinde până în zona Alaskăi şi a Siberiei, în vest India şi Madagascar, iar în sud Australia. Până în momentul de faţă, nu se cunoaşte numărul acestor documente (fiind studiate deocamdată 7.353), deoarece niponii îşi ţinuseră secret programul militar cartografic. Mai mult decât atât, documentele urmau să fie distruse complet pe parcurs ce armata americană avansa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.