Rebelii proruşi din sud-estul Ucrainei şi din Crimeea, anexată în martie la Rusia, au ceva de învăţat de la regiunea separatistă a Republicii Moldova, Transnistria, care şi-a dat seama că până la urmă are nevoie de ţara-mamă, susţin experţii ucraineni.
Principala companie a regiunii, fabrica de oţel Moldova Steel Works, face exporturi prin intermediul Republicii Moldova pentru a evita interdicţiile de pe piaţa schimburilor impuse Transnistriei, pe care comunitatea internaţională nu o recunoaşte ca stat independent, se arată într-o analiză a economistului Kiev Post, Ivan Verstiuk.
„Până şi numele fabricii de oţel accentuează legăturile cu Moldova, fosta republică sovietică ce are o populaţie de aproape patru milioane de locuitori. Încă o dată, Rusia este instigatorul de probleme în regiune”, susţine jurnalistul publicaţiei ucrainene.
Susţinând independenţa Transnistriei încă din anul 1992, Rusia şi-a extins imperiul de teritorii nerecunoscute în martie, când a anexat Crimeea. Încercări similare, fără succes până în prezent, au loc în regiunile sud-estice ale Ucrainei, Doneţk şi Luhansk.
Oraşul Râbnița, unde se află fabrica de otel, găzduieşte 10% dintre cei 513.000 de locuitori ai Transnistriei, o treime etnici ruşi. Este, de asemenea, al treilea cel mai mare oraş plătitor de taxe din Transnistria.
Clienţii principali, în UE
Cei mai importanţi clienţi ai companiei sunt în Uniunea Europeană, care achiziţionează 36,9% din producţie, în timp ce Rusia cumpără 14%, potrivit lui Alexandru Fală, un analist economic din Chişinău.
În ciuda declaraţiei de independenţă a Transnistriei, fabrica de oţel trebuie să se folosească de sistemul de liber schimb dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeana pentru a putea exporta. Mai mult, întreaga economie a Transnistriei depinde în mod crucial de comenzile din Republica Moldova şi UE.
În loc să plătească taxe Republicii Moldova, compania achită impozite care ajung în bugetul regiunii separatiste – peste zece milioane de dolari au fost plătite în anul 2012.
Moldova Steel Works poate produce până la un milion de tone de oţel laminat pe an, de şase ori mai puţin decât rivalul ucrainean Arcelor Mittal Krivii Rih. Cu toate acestea, compania deţinută de miliardarul rus Aliser Usmanov nu funcţionează la capacitatea sa maximă.
De asemenea, o mare parte din informaţiile despre afacerile din Transnistria sunt ţinute ascunse. „Tot ce avem sunt informaţiile oficiale de la Ministerul transnistrean al Economiei”, a mai spus Fală, adăugând că, potrivit acestuia, producţia metalurgică din regiunea separatistă a ajuns la o valoare de aproape 75 de milioane de dolari în primele patru luni ale acestui an.
Aceşti factori au ajutat economia Transnistriei să supravieţuiască. Cu un PIB de doar un miliard de dolari in anul 2013, Transnistria are nevoie de sprijinul financiar direct al Rusiei şi de ajutor din partea Moldovei, de care beneficiază din plin.
„Moldova încearcă să reintegreze Transnistria, oferindu-i o serie de avantaje, cum ar fi taxe mai mici”, a precizat Fală.
Doneţk, Luhansk şi Crimeea ar trebui să se gândească bine la acest lucru, susţine specialistul Kiev Post. Comunitatea internaţională le consideră părţi ale Ucrainei, iar pieţele internaţionale nu acceptă produsele acestora decât cu acordul autorităţilor ucrainene. Şi nimeni nu poate garanta că Guvernul de la Kiev va avea acelaşi tratament permisiv pe care îl manifestă Republica Moldova faţă de Transnistria.