Câştigător a şase titluri de Mare Şlem, sârbul Novak Djokovic a împlinit 27 de ani astăzi! Istoria lui în tenis e aproape la fel de veche.
Regretata Jelena Gencici, o antrenoare legendară în Serbia, şi-a amintit o întâmplare de la începutul anilor ’90.
„E o zi pe care nu o voi uita niciodată. La clubul meu de tenis a venit un băieţel de patru ani cu o geantă frumos garnisită, ca pentru un antrenament profesionist. L-am întrebat cine i-a pregătit-o şi mi-a spus că el singur. L-am mai întrebat şi ce vrea să fie când va creşte. Am primit acelaşi răspuns pe care mi-l dăduse cu mulţi ani în urmă Monica Seles, pe cînd era doar o fetiţă: «numărul unu mondial»”, a povestit Gencici.
Copilul era Novak Djokovic. Locul: Kopaonik, o staţiune de schi unde părinţii lui Nole aveau un restaurant specializat în pizza şi clătite.
„A fost destinul meu să practic acest sport”, a explicat Djoko. „L-am îndrăgit din prima clipă şi m-am dedicat lui în totalitate”. În 1997, a ajuns la academia lui Nikola Pilici, un fost mare jucător iugoslav de origine croată din anii ’70, şi a rămas acolo până în 1999.
Amintiri cu bombe
Apoi a venit amintirea cea mai brutală a copilăriei sale. Ziua de 22 mai 1999. Casa din Belgrad a familiei Djokovic. O mică festivitate. Nole făcea 12 ani şi ai săi îi cântau „La mulţi ani!” când a început să se audă zgomotul bombelor lansate de trupele NATO asupra oraşului, ţinta fiind centrala termoelectrică de la Veliki Crljeni. Pereţii au pornit să vibreze, brusc s-a făcut întuneric. „Mă trezeam noaptea în zgomot de bombardament şi mă uitam la chipul mamei. Vedeam că îi e frică„, îşi aminteşte Novak. „Au fost vremuri teribile. Timp de două luni, ne-au bombardat în fiecare noapte. Fugeam de la o clădire la alta, căutând adăpost”.
Djokovici: „Iubesc Serbia, sunt mândru că vin de acolo”
Toate acestea au lăsat urme. „Ca junior, când călătoream, aveam mereu impresia că oamenii făceau un pas înapoi când auzeau de unde vin. Erau speriaţi. Nu ştiau la ce să se aştepte de la mine. Ţara mea avea o reputaţie proastă în lume din cauza celor care o conduceau atunci. Nu era vina mea. Eu iubesc însă Serbia şi sînt mândru că m-am născut acolo. Nu am crescut precum Andy sau Rafa. Noi am avut instabilitate politică şi economică, război, o grămadă de probleme”, spune Djokovic.
Cu timpul, tenisul lui Nole a crescut. Talentul şi munca au învins piedicile unei existenţe aflate mereu pe muchie din cauza problemelor interne din fosta Iugoslavie. Întâi în Top 100, apoi din ce în ce mai sus. În 2007 a primit titlul de jucătorul cu cel mai mare progres pentru rezultatele din 2006. Prima semifinală de Mare Şlem: Roland Garros 2007.
Prima finală: în acelaşi an, la US Open, pierdută la Roger Federer. Primul titlu: Australian Open 2008. Au urmat alte 5 de Grand Slam: Australian Open (2011, 2012, 2013), Wimbledon şi US Open (2011), dar şi 3 titluri de campion al campionilor, 2008, 2012, 2013.
Happy birthday @DjokerNole !! #Djokovic's shot at No. 1: http://t.co/7vYPj7vGnp #atp pic.twitter.com/mLYkb3Cfhn
— ATP World Tour (@ATPWorldTour) May 22, 2014
Bucureşti, un reper istoric
Novak Djokovic a cîştigat primul meci ATP al carierei în 2004, la Bucureşti. Avea 17 ani şi jumătate şi era numărul 272 mondial. Slab ca o scândurică. Venit din calificări. Nu avea nici măcar fotografie pentru acreditare, dar problema a fost rezolvată cu ajutorul unuia dintre fotoreporterii acreditaţi la Open România. Nole l-a învins atunci pe francezul Arnaud Clement, mult mai bine cotat, 67 ATP, cu 2-6, 6-4, 6-4.
Promitea să fie Djokerul de azi: la finalul meciului şi-a aruncat tricoul în tribună, a mimat că face acelaşi lucru şi cu racheta, dar s-a răzgândit în ultima clipă, spunând parcă suporterilor: „Credeaţi că o dau şi pe asta? No, no, no!”. A pierdut în turul următor la Davíd Ferrer, 54 ATP, tot în trei seturi, 6-4, 4-6, 4-6, dar acela a fost începutul lui.
Inedit despre Nole
– Îi place la nebunie opera. „Am nevoie de cineva care să-mi împărtăşească această pasiune. Nu te poţi duce singur la operă. Vittorio Selmi, de la ATP, e o asemenea persoană. Într-un an, la Wimbledon, am fost în biroul lui şi am ascultat «Don Giovanni» pe laptop. Chiar îmi place muzica clasică”.
– Citeşte. Întotdeauna are două-trei cărţi cu el atunci când călătoreşte.
– A fost invitat special la prima semifinală a concursului Eurovision 2008, ţinut la Belgrad. A aruncat o minge de tenis în public, anunţând startul votului.
– Apare în videoclipul melodiei „Hello” a lui Martin Solveig şi Dragonette, care a fost filmat pe arena principală de la Roland Garros.
– Idolul copilăriei este Pete Sampras, dar recent l-a citat şi pe Andre Agassi drept sursă de inspiraţie.
– Îi plac mâncarea făcută în casă, salatele şi sucul de fructe.
– E antrenat din 2006 de slovacul Marian Vajda. În 2009 a început o colaborare cu Todd Martin, care s-a dovedit lipsită de rezultate pentru că americanul intenţiona să-i schimbe serviciul şi dreapta. S-a întors la Vajda exclusiv la începutul lui 2010.
– Prietena lui, Jelena Ristici, are o licenţă în economie. Cei doi s-au cunoscut prin amici comuni şi sunt împreună din 2005. În curând vor avea un copil.