Kremlinul și propagandiştii săi preferă să spună despre noua putere din Ucraina, instaurată în această țară după evenimentele din 2013-2014, drept „regim fascist” sau „juntă fascistă”. Nu îi deranjează spre exemplu că președintele ucrainean Petro Poroșenko este departe de imaginea unui dictator carismatic, sau că de la regimul politic din Ucraina nu adie niciun pic de autoritarism (comparativ cu alte foste republici sovietice, inclusiv Rusia), iar partidele de dreapta și mișcările de orientare naționalistă din Ucraina cu greu reuşesc să adune, împreună, 7- 10 la sută din voturile populaţiei, scrie Radio Liberty.
Dar nu cumva Kremlinul proiectează asupra Ucrainei caracteristicile sistemului politic rus? Și cum se explică cooperarea strânsă a Moscovei cu radicalii de extremă-dreaptă din Europa, inclusiv cu cei de orientare neonazistă?
E adevărat, această prietenie este relativ nouă. Înainte de 2014, autoritățile ruse preferau compania marilor corporații și a figurilor cheie ale mainstream-ului politic european. Relațiile cu radicalii şi marginalii erau neimportante pentru Kremlin, considerate ca fiind ceva secundar. Poate singura excepție care merită a fi menționată este Frontul National Francez, al cărui lider Marine Le Pen, încă din august 2013, s-a întâlnit cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin și alți lideri ruși.
Dar după intervenția Rusiei în Ucraina situația s-a schimbat. Pentru liderii europeni respectabili, cu grijă faţă de reputația lor, apropierea de Vladimir Putin și anturajul său a devenit indecentă.
Desigur, Putin are în continuare prieteni în lumea bună europeană care nu suferă de dezgust excesiv faţă de liderul de la Kremlin. E drept, nu sunt foarte numeroşi. Câțiva membri ai Parlamentului francez, câţiva lideri politici pensionaţi – gen Gerhard Schröder și Silvio Berlusconi – unii dintre șefii de state din Europa Centrală și de Est. În octombrie anul trecut, l-a vizitat pe Putin și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy.
Dar respingerea politicii rusești de cea mai mare parte a elitelor occidentale a forțat Moscova să caute aliați printre marginalii politicii Europei, extrema stângă și dreaptă radicală, inclusiv mişcările neonaziste. Ele sunt admiratorii înflăcărați ai guvernului rus actual. În același timp, în cadrul partidelor şi mişcărilor în cauză există persoane cu reputaţie dubioasă sau scandaloasă. Astfel, teroristul norvegian Anders Breivik l-a numit pe Putin „lider drept și decisiv, demn de respect”.
Gabor Vona, liderul partidului naționalist maghiar „Jobbik” îi bucură pe prietenii săi ruși cu raționamentul: „Europa joacă doar rolul unui sclav care ascultă ordinele SUA. Are loc un fel de război secret în care Europa pierde. UE este deplin subordonată Statelor Unite .. ca și cum ar fi un stat component al federaţiei americane”.
Moscova, desigur, se face că nu observă declarațiile aliaților săi maghiari. Astfel, o oarecare Judith Sima, candidatul „Jobbik” la alegerile pentru Parlamentul European, declara că „antisemitismul nu este doar dreptul nostru, ci și datoria noastră… trebuie să ne pregătim pentru lupta armată împotriva evreilor”.
Alt membru al Parlamentului European, Krisztina Morvai, din același partid Jobbik, le-a propus „evreilor mândri de ei, în loc să mă defăimeze, să se joace cu penisurile lor mici circumcise”. Această „remarcabilă” femeie participă la ședințele Parlamentului European și îi place s-o dăscălească pe Federica Mogherini despre cum trebuie protejate drepturilor ruşilor din Ucraina și statele baltice.
Dragoste pentru Putin jură și liderii Partidului Național-Democrat German, care este considerat – și nu fără motiv – moștenitorul ideologic și politic al NSDAP, condus într-o vreme de Hitler.
„În timp ce Occidentul se încurcă tot mai mult în plasa vrăjitorilor sionişti, Putin conduce cu curaj Rusia spre o nouă putere, libertate și independență. La astfel de eroi politici poporul german poate doar să viseze astăzi”, cităm de pe site-ul oficial al filialei din Saxonia-Anhalt al partidului Național-Democrat German.
Printre prietenii lui Putin se consideră şi partidul bulgar „Ataka”, care cere ieşirea din NATO şi, în același timp, expulzarea tuturor romilor și turcilor din țară.
În aceeași companie se află şi grecescul Zori de Aur, liderii căruia glorifică al Treilea Reich și regimul dictatorului de dreapta Ioannis Metaxas.
Cu portrete lui Putin defilează prin Roma şi membrii mișcării neofasciste „Frontul Național”, al cărui fondator, Adriano Tilger, a fost condamnat la închisoare pentru că a încercat să recreeze partidul fascist.
Putem enumera multe alte formaţiuni, unele minuscule, care defilează sub lozinci neonaziste, antisemite, homofobe, antimigranți, eurosceptice, proscriși care văd în Rusia sistemul social ideal. De fapt, ideologic același grup formează în Rusia nucleul regimului lui Putin.
Dar lista prietenilor lui Putin nu este epuizată de mişcări de extremă dreapta marginalizate. Mai este și „Frontul Național” din Franţa, Partidul Libertăţii din Austria, „Alternativa pentru Germania”, „Fides” din Ungaria, în frunte cu actualul prim-ministru Orban și alte partide care se pretind respectabile. Liderii lor puțin probabil să nutrească simpatie pentru Putin și regimul său, dar ei îl văd ca pe un aliat util în realizarea ambițiilor geopolitice: slăbirea rolului global al SUA și Uniunii Europene. Aceasta este o reacție naturală a acelor grupuri și pături în Europa, inclusiv elite, care se luptă să se adapteze la procesele de integrare de pe continentul european și la globalizarea progresivă și care, în general, nu pot concura cu corporațiile din SUA, tinzând de aceea să „sugă de la două vaci nucleare”, SUA și Rusia.
Apropierea ideologică de Rusia lui Putin este susținută și de interese materiale – cooperarea cu Putin de multe ori aduce beneficii financiare tangibile. Astfel, în 2014, graţie medierii membrului Parlamentului European, Jean-Luc Shaffhauzer, Frontul Național din Franţa a primit un împrumut de la 9 sau 10 milioane de euro de la o bancă care recent a fost lichidată – Pervîi Rossisko-Cesski Bank – deținută de structuri rusești asociate cu Gennady Timcenko. Presa a scris că Shaffhauzer a primit 140 de mii de dolari comision pentru serviciul de intermediere. Este suspectat că a primit finanţare din Rusia şi partidul „Alternativa pentru Germania”. Acestea sunt doar cazurile cunoscute. Nici Moscova și nici de partenerii săi din dreapta extremă europeană nu se grăbesc să informeze publicul cu privire la aspectele sensibile ale cooperării lor.
Kremlinul, la rândul său, folosește propaganda extremei drepte europene pentru a promova agenda sa de politica externă. Reprezentanții partidelor prietene din Europa formează, de exemplu, grupurile de „observatori internaționali” care confirmă validitatea „referendumului” din Crimeea sau „alegerile în zonele aflate sub controlul separatiștilor din Donbas. Totodată, liderii extremei drepte apar în mod constant în emisiunile RT și alte mijloace media rusești controlate de guvernul rus, pentru a crea iluzia că opinia publică europeană îl sprijină pe Putin. Pentru serviciile lor obţin comisioane foarte bune.
Dar, obiectivul principal al Kremlinului este slăbirea NATO și a Uniunii Europene. Pentru a realiza acest lucru, Moscova încearcă să transforme aripa de extremă dreapta într-o forță politică semnificativă, pentru care nu face economii de energie sau bani.