Melania, soţia candidatului republican la alegerile prezidenţiale din SUA, Donald Trump, a susţinut luni seara un discurs despre care mulţi au spus că are paragrafe întregi plagiate dintr-un discurs al lui Michelle Obama din 2008.
Ulterior, CNN chiar a alcătuit o listă cu politicieni acuzaţi de plagiat, printre care se numără şi Victor Ponta.
Doar o mică parte din discursul Melaniei Trump este copiată, suficient însă pentru a face în continuare valuri în presa de peste Ocean. „Melania Trump şi cultura trişării din şcolile est-europene”, titrează Washington Post.
Sistemele de educaţie post-comuniste
Soţia lui Donald Trump a declarat pentru NBC că a scris ea însăşi discursul. În acest caz, trebuie aruncată o privire la sistemul educaţional post-comunist în care a crescut Melania, în Slovenia, pe când ţara făcea parte din Iugoslavia.
În acel sistem, notează Washington Post, ceea ce este în mod normal considerat plagiat sau trişare era foarte comun şi chiar încurajat.
Melania şi-a încheiat studiile în perioada imediat următoare după căderea comunismului în Europa de Est, iar sistemul educaţional din acea zonă de lume era, la acea vreme, un loc unde linia dintre o lucrare originală şi plagiat era deseori greu de sesizat. În plus, chestiunea proprietăţii intelectuale nu a fost niciodată discutată.
Memorarea a fost o componentă importantă a educaţiei în Europa post-comunistă, iar asta a fost o moştenire a comunismului, a unei perioade când anumite subiecte nu puteau fi criticate la cursuri fără a ridica suspiciuni din partea poliţiei secrete.
După căderea comunismului, în anul 1989, subiecte precum marxismul au început să dispară din tematică, însă modelul educaţional dezvoltat sub comunism a persistat – prea multă memorare a faptelor istorice şi dezbatere minimă despre diferite teorii. Aceasta pentru că profesorii şi facultăţile au fost în mare măsură aceiaşi ca în perioada comunismului.
Un alt element important al experienţei educaţionale post-comunism a fost răspândirea şi acceptarea trişării, iar autoarea articolului, Monika Nalepa, dă drept exemplu examenul său de admitere la Universitatea din Varşovia.
Aceasta notează că, în Polonia, trişarea la examene era aşa de răspândită încât profesorii înşişi le dădeau răspunsurile corecte elevilor, pentru ca aceştia să aibă şanse mai mari la admiterea la facultate. Însă elevii nu erau numiţi trişori, ci erau consideraţi descurcăreţi.
Să neglijezi învăţatul pentru un examen, însă să reuşeşti să-l treci prin orice mijloc posibil era considerat o realizare mai mare decât să-l treci după ce ai studiat cu atenţie materia. De fapt, cei care raportau cazurile de trişare erau ostracizaţi şi consideraţi colaboratori ai poliţiei secrete.
Cultura unei naţii se schimbă greu
Autoarea notează că, deşi a plecat din Europa de Est în urmă cu 15 ani, este sceptică în legătură cu schimbarea lucrurilor acolo. În acest sens, îi citează pe Grigore Pop-Elches, profesor de origine română la catedra de Politici şi Afaceri Internaţionale,de la Universitatea Princeton, şi pe Joshua Tucker: „Poţi scoate băiatul din Europa de Est, dar nu poţi scoate Europa de Est din băiat”.
Aşa că potenţialul de plagiat şi trişare în sistemul educaţional est-european rămâne mare chiar şi acum.
Revenind la Melania Trump, provenienţa fragmentelor bănuite de plagiat din discursul său rămâne neclară – poate le-a plagiat direct sau poate responsabilitatea este a echipei de campanie a lui Donald Trump.
Însă, dacă soţia candidatului republican este cea responsabilă, scrie autoarea articolului, atunci putem înţelege originea problemei aruncând o privire la educaţia post-comunistă.
Şi, dacă plagiatul nu este considerat trişat, atunci paralelele izbitoare dintre discursurile lui Michelle şi Melaniei sunt tot mai uşor de înţeles.