În zilele noastre, torturile sunt oferite la cât mai multe ocazii, însă tortul miresei este cel care se remarcă ca fiind cel mai aşteptat. Iată care este adevărata poveste a tortului de nuntă, potrivit One.
Tortul miresei datează din vremuri vechi, încă din timpurile romane. Desigur, romanii nu aveau torturi elaborate, cu decoraţiuni şi creme fine şi sofisticate. În timpul Evului Mediu, torturile miresei erau pur şi simplu biscuiţi sau prăjiturele mai tari. Pe vremea aceea, invitaţii aduceau fiecare câte un mic tort (de mărimea unei brioşe) la nuntă, care erau puse unul peste altul, iar mirii trebuiau să se sărute deasupra tuturor torturilor, pentru a le aduce noroc în căsnicie.
Tot în Evul Mediu torturile albe simbolizau nu doar inocenţa miresei, ci şi statutul familiei sale de provenienţă. Cu cât glazura tortului era mai albă, mai curată, cu atât familia miresei era de rang mai înalt.La început, doar familiie bogate îşi permiteau să facă astfel de dulciuri, dar săracii au adoptat şi ei obiceiul, preparând prăjitura din ingrediente mai ieftine.
Tortul de nuntă era diferit de forma pe care o ştim noi astăzi. În secolul al XVII-lea, brutarii francezi luau chifle din grâu, le puneau una peste cealaltă şi le acopereau de cremă. Acesta a fost momentul în care tortul miresei a început să semene cu cel din zilele de astăzi. În prezent, de aspectul şi gustul acestuia, mireasa este cea care trebuie să se ocupe, aceasta fiind nevoită să discute cu un cofetar care să-l prepare după gustul ei.
Tăierea tortului a devenit o formulă simbolică unde, tânăra soţie taie alături de soţul ei prima felie de tort pe care trebuie să o dea unul altuia să o guste, acest lucru simbolizând grija pe care o vor avea pe viitor unul faţă de celălalt.