Dacă trezeşti pe un consumator tradiţional de propagandă rusească din somn și îi ceri să-ţi spună în ce crede, el va izbucni automat: „Bunicii au înfrânt fascismul!”, „Krîmnaș (Crimeea e a noastră)!”, „Rusia – campioană!” și din nou va adormi, scrie pentru DW comentatorul Igor Eydman.
Redăm în continuare comentariul autorului.
Ideologia statului lui Putin se bazează pe trei piloni ai propagandei: glorificarea războiului din trecut, actualele victorii politico-militare și cele sportive. Primitiv, dar eficient. La urma urmei, această triadă ideologică este măgulitoare pentru oameni, îi face să se simtă „învingători”.
Kremlinul a calculat foarte precis punctul dureros al psihologiei sociale. Rușii care au experimentat dureroşii ani ’90, „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20” (după Putin), care se simt nişte rataţi în urma reformelor de piață, au mare nevoie de iluzia succesului. Dacă nu personal, cel puțin al țării. Jucând pe această traumă socială persistentă, autoritățile obţin loialitatea necondiționată a populației.
Ideologia rusească oficială semănă cu cea a fanilor sportului. Și ei împart lumea în „ai noştri” și „dușmani”, care trebuie învinşi cu orice preţ. Ca și în mediul suporterilor sportului, în elita conducătoare rusească domină cultul puterii, perceput ca fiind singura cale de a rezolva cele mai multe probleme. Cei slabi sunt bătuţi, îi place lui Putin să spună și „cine ne-a lovit, nu apucă să trăiască trei zile”. Caracteristic este că această declarație a lui Putin este citată de liderul fanilor ruşi, înainte de a zbura la Campionatul European din Franța.
Mulți ruși percep politica mondială ca pe un fel de campionat mondial. Ei stau la televizor în postură de suporter cu pumnii încleştaţi şi retrăiesc pentru „ai noştri”, adică pentru cei care în acest moment sunt prezentaţi astfel de propagandă. Așa a fost în timpul capturării Crimeei, a luptelor din Donbas, bombardamentelor din Siria.
Agresivitatea fanilor este combinată cu ranchiuna şi răzbunarea. Ei tind să suspecteze adversarii de anti-joc într-o încercare de a-i umili sau provoca pe ruşi. Aşa a fost reflectat conflictul cu Ucraina, Turcia, situația cu sancțiunile UE și SUA.
Puțin probabil că fanii ruși din Marsilia ar îndrăzni la excese dacă nu era ura faţă de dușmanii străini, care ar trebui bătuţi cu orice preț.
Cel de-al treilea reper
„Ideologia victoriei” dobândește, treptat, trăsăturile unui totalitarism. Pentru că societate, în „lupta pentru victorie” ar trebui să fie monolit. Așa cred şi cei de la televiziunea de stat rusă. Recent, autorul filmului german despre scandalul de dopaj Hajo Seppelt a indus-o în stare de șocat pe jurnalista rusă, spunându-i că independența jurnalistului este mai importantă decât dragostea pentru țară. La urma urmei, în logica noii ideologii de stat, activitatea profesională este doar o formă a datoriei patriotice la locul de muncă. Prin urmare, toți oamenii ar trebui să fie, în primul rând, „prietenii țării lor”, și abia apoi jurnaliști, sportivi sau miniștri.
Autorităților actuale, pentru a se menține populare, au nevoie periodic să prezinte publicului o nouă „victorie”. Pentru a face acest lucru în sport și politică au folosit aceleași metode infracționale, operațiuni speciale sub acoperire. Un exemplu tipic este Olimpiada de la Soci.
Pentru Kremlin, a fost o acțiune nu mai puțin importantă decât capturarea Crimeei. Pentru prima dată în practica mondială, spune fostul șef al laboratorului anti-doping din Moscova, organizatorii au creat un sistem „industrial” care asigura sportivilor ruşi dopaj, inclusiv substituirea în masă ale testelor de dopaj.
Atleţii ruşi au fost recent, printr-o decizie istorică excluşi de la Jocurile Olimpice de la Rio. Cu toate acestea, toate aceste scandaluri vor avea consecințe grave pe termen lung. Acum, sportivii ruși sunt sub lupa controlului internațional special. Acest lucru înseamnă că dopajul nu va mai asigura succes sportivilor ruşi ca până acum.
„Ideologia victoriei” și propaganda aferentă nu vor funcționa în mod eficient, fără un progres real, chiar și în sport (în economie și politica externă nu ar trebui să ne aşteptăm). În multe culturi arhaice, se credea că liderul tribului trebuie să aducă noroc. În caz contrar, el era lipsit de statutul de şef. Societatea rusă este destul de arhaică. În cazul în care Putin nu va mai fi perceput ca un conducător de succes „care duce țara spre victorie”, popularitatea lui va începe să scadă. Iar problemele din sport din cauza scandalurilor de dopaj și a fanilor, pot juca un rol important.