Cele două Corei sunt radical diferite şi în ceea ce priveşte versiunile de kimchi, fel de mâncare tradiţional preparat din varză fermentată care însoţeşte de multe secole fiecare masă din peninsula divizată, relatează joi AFP.
Kimchi-ul s-a născut din necesitatea conservării legumelor pe perioada iernii şi este mai mult sau mai puţin iute. În Coreea de Nord, unde populaţia suferă de malnutriţie cronică, potrivit ONU, kimchi-ul asezonează orezul, mâncarea de bază. În Coreea de Sud, însoţeşte toate felurile de preparate.
Cele două Corei proclamă dorinţa de reunificare după 70 de ani de separare totală, fără comunicaţii poştale sau telefonice, însă cele două ţări sunt mult mai diferite decât erau Germania de Est şi cea de Vest în momentul căderii zidului Berlinului.
Chiar şi kimchi-ul este diferit, iar cele două ţări au înscris separat murătura tradiţională în patrimoniul imaterial UNESCO, Seulul reuşind să realizeze procedurile cu doi ani înaintea administraţiei de la Phenian.
În Coreea de Sud, elogiatorii kimchi-ului spun că are tot felul de beneficii pentru sănătate, care mai de care mai bizare, iar autorităţile organizează festivaluri gigantice dedicate verzei murate.
Rolul său principal este însă acela de simbol al identităţii naţionale, explică Park Chae-Rin, cercetătoare în cadrul Institutului mondial al kimchi-ului (Wikim) din Seul, finanţat de către guvernul sud-coreean. Kimchi-ul are o dimensiune sentimentală care uneşte coreenii, explică cercetătoarea.
Frontiera gustului
În apartamentul său din centrul Phenianului, Song Song Hui propune apărarea patriotică a superiorităţii kimchi-ului nord-coreean. ”Nu am mâncat niciodată kimchi din sud, dar cred că cel de la Phenian este cu mult mai bun”, a spus aceasta.
De-a lungul timpului, au existat mai multe variante tradiţionale de varză murată. Kimchi din sud are un gust mai pronunţat şi este mai sărat, întrucât clima mai caldă îl face mai greu de conservat, explică Park Chae-Rin. Progresele tehnologice din sud, unde numeroase locuinţe au frigidere speciale pentru kimchi, precum şi un acces mai facil la condimente au sporit diferenţele de gust dintre cele două specialităţi.
Kimchi-ul din Coreea de Nord este ”similar celui pe care îl mâncam înainte de epoca modernă, atunci când nu existau frigidere şi când nu găseam ingrediente”, spune Park . ”În Coreea de Sud, acest tip de kimchi a dispărut total.”
Cu toate acestea, ”kimjang”, arta preparării kimchi-ului, rămâne o tradiţie de familie de ambele părţi ale frontierei odată cu venirea sezonului rece.
În apartamentul doamnei Song, bucătăreasa sa profesionistă, Yu Yang Hui, amestecă fâşii de ridichi, usturoi, peşte cu o pastă din piper roşu, după care pune amestecul peste varza ţinută la înmuiat timp de 24 de ore în apă sărată pentru a se frăgezi.
Foile de varză sunt puse la fermentat în butoaie de plastic pe balcon, în timp ce în zonele rurale, recipientele sunt îngropate. Sunt bune pentru a fi consumate într-o săptămână, iar timpul optim de conservare este de o lună.
”Coreenii pot mânca exclusiv orez cu kimchi”, explică bucătarul Mme Yu, care susţine că o familie de patru persoane poate mânca aproximativ un kilogram pe zi.
Kimchi ca la mama acasă
AFP a solicitat să intervieveze o familie nord-coreeană despre kimjang, tradiţia preparării kimchi-ului, ceea ce explică vizita din apartamentul doamnei Song, cu vedere la statuile gigantice ale fondatorului Coreei de Nord, Kim Ir-sen, şi a fiului său, Kim Jong-il.
Nu încape îndoială că familia Song aparţine elitei nord-coreene, precizează AFP. Tatăl doamnei Song a fondat fabrica de ochelari din Phenian după care a fost preluată de stat. Instituţia a fabricat torţa din sticlă roşie care domină Turnul Juche din Phenian. Pianul doamnei Song i-a fost oferit de către Kim Jong-Il, iar o fotografie oficială de grup o înfăţişează pe doamna Song în spatele liderului actual, Kim Jong-Un, al treilea conducător din dinastia aflată la putere.
Varza fermentată nu este singurul motiv de dispută culinară în peninsulă: cu câţiva ani în urmă, publicaţia The Economist a provocat controversă în sud când a scris că berea produsă de braseria Taedonggang de la Phenian este mai bună decât cea din Coreea de Sud.
Într-o notă mai serioasă, limbajul comun a evoluat diferit în aceste decenii de separare într-o asemenea măsură încât nord-coreenii care fug în Sud trebuie să ia lecţii de limbă pentru a se putea integra.
În ceea ce priveşte kimchi-ul, Park spune că preferinţele sunt legate mai degrabă de amintiri, decât de gusturi: ”Oamenii preferă kimchi-ul care seamănă cel mai mult cu cel preparat de mamele lor”.