Ce se întâmplă în interiorul barajului de la Bicaz. Secretele colosului de beton ridicat în 10 ani cu un efort uman gigantic

Funcţionarea barajului de la Bicaz, prima construcţie de acest tip ridicată în România, printr-un efort uman titanic care a durat 10 ani (1950-1960), este mai uşor de înţeles parcurgând galeriile care-l străbat în interior.

Alexandru Iacob, profesor de geografie la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, a avut ocazia să descopere barajul de la Bicaz în urma unei vizite pe care a făcut-o alături de colegii săi pe 23 noiembrie.

„A fost o excursie ce a completat cercul pedagogic al profesorilor de geografie din oraşul Bicaz şi din zonă, o vizită pentru care a trebuit să obţinem şi aprobarea celor de la Hidroelectrica. Ştiam multe detalii tehnice, cunoşteam istoria construirii barajului, dar am avut ocazia să descopăr şi multe lucruri noi”, spune profesorul Iacob.

Încă din start, vizitatorii au fost preluaţi de doi angajaţi care lucrează la baraj, şi care le-au fost ghizi pe tot parcursul incursiunii în incintă.

„Am fost avertizaţi de la început că persoanele care sunt claustrofobe trebuie să renunţe, pentru că urma să parcurgem un labirint de galerii înguste. Nu a renunţat nimeni. Însoţitorii aveau lanterne, unul mergea în faţă, celălalt în spate”

Primele elemente observate de grupul de profesori erau cifrele scrise pe zidurile galeriilor, date despre altitudinea la care se aflau în acel moment.

„În anii ‘50, când s-a construit barajul, nivelul zero era raportat la Marea Baltică. La vremea respectivă, Marea Baltică era considerată a fi nivelul zero al Oceanului Planetar”

După parcurgerea unui tunel principal, profesorii au observat că se ramificau o mulţime de galerii înguste în care încăpeau maxim două persoane umăr la umăr.

„Pe mai multe nivele, sunt galeriile de vizitare şi de mentenanţă a echipamentelor. Ni s-au prezentat şi acele vane tip prin care se poate controla devarsarea apei din lac. Sunt două rânduri de vane, două în amonte şi două în aval. Sunt redundante pentru ca în caz că una cedează, te bazezi pe cealaltă. Aceste vane nu au fost deschise niciodată de la instalare, sunt doar pentru cazuri excepţionale. În principiu se crede că ele ar fi funcţionale”, povesteşte Alexandru Iacob, conform adevărul.ro.

Vizitatorii au aflat că în interiorul barajului sunt şi două seismografe care înregistrează mişcările pământului nu doar din ţară, ci şi din zone îndepărtate ale lumii.

„Nouă ne-au prezentat un seismograf, modern şi automatizat, care măsoară singur şi transmite date la Institutul de Fizică a Pământului. De asemenea, ni s-au prezentat şi nişte seismograme înregistrate. Au înregistrat o seismogramă inclusiv cu cutremurul de 7,3 produs în Iran recent, pe 12 noiembrie. Ni s-a spus că mai este unul, de tip vechi, dar nu am ajuns să-l vedem”

Conform specialiştilor barajul de la Bicaz este rezistent la un cutremur de până la gradul 8 pe Richter, lucru confirmat profesorilor şi de angajaţii care i-au ghidat.

„În principiu, ar trebui să fie foarte liniştitor pentru că zona Vrancea nu poate produce cutremure atât de mari. Zona Vrancea produce cutremure catastrofale de 7 şi ceva pe Richer. Plăcile tectonice din Vrancea sunt prea mici ca să genereze cutremure precum cele din Pacific, în Chile sau Alaska de 8-9 pe Richter. Dacă ar fi un seism de peste 8 grade Richter, barajul nu dispare. S-ar putea fisura, ar apărea scurgeri, dar ca să fie distrus complet, ar trebui o explozie atomică, altfel nu are cum”, a mai spus profesorul Alexandru Iacob.