Decăderea din drepturi părintești nu poate fi aplicată în mod automat, ci doar în interesul superior al copilului. Decizia aparține Curții Constituționale, fiind pronunțată astăzi ca urmare a ridicării excepției de neconstituționalitate din partea unui avocat într-un dosar ajuns la Curtea Supremă de Justiție.
Acesta s-a referit la prevederea Codului familiei potrivit căreia părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie. Autorul excepției de neconstituționalitate a pretins, în esență că, decăderea din drepturile părintești a persoanei care suferă de narcomanie, fără a examina în fiecare caz individual dacă aceasta aduce atingere interesului superior al copilului, constituie o ingerință nejustificată în viața de familie și nu este proporțională scopului urmărit.
Examinând materialele dosarului și audiind argumentele părților, Curtea a reținut că dreptul la respectarea vieții de familie include în sine și relația dintre părinte și copil. Astfel, deși dreptul la respectarea și ocrotirea vieții de familie nu comportă un caracter absolut, orice imixtiune trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un scop legitim, să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu atingă existența dreptului în sine.
În speță, Curtea a constatat că părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă suferă de narcomanie, iar această măsură „urmărește un scop legitim și anume cel al necesității ocrotirii drepturilor și interesului superior al copilului”.
Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că„ măsurile ce implică decăderea din drepturile părintești ar trebui să fie aplicate numai în circumstanțe excepționale și pot fi justificate doar dacă sunt motivate de o cerință imperativă care se referă la interesele copilului”. „Pentru identificarea interesului superior al copiilor într-un caz particular, trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând, este în interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu excepția cazurilor în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită; și în al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit”.
În acest sens, Curtea a subliniat că măsura decăderii din drepturile părintești nu poate fi aplicată în mod arbitrar, fiind necesar asigurarea unui just echilibru între drepturile în concurs, în acest caz dreptul la viața de familie și interesul superior al copilului.
Astfel, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate și a recunoscut constituțională sintagma „de narcomanie” din cuprinsul dispozițiilor Codului familiei, în măsura în care decăderea din drepturile părintești nu se aplică de către instanța de judecată în mod automat, ci este decisă în interesul superior al copilului.