Votul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a generat rumoare şi confuzie în Europa, scoţând la iveală divergenţele între cele patru ţări componente ale Regatului Unit – Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.
Dacă la cele patru se adaugă Londra, care a votat majoritar pentru rămânere şi care a avut o atitudine de independenţă şi dorinţă de individualizare, după anunţarea rezultatului referendumului, este clar că în configurarea ipotetică a viitorului Marii Britanii, orice pare posibil.
Time scrie că poziţiile exprimate de cele cinci – Londra, Anglia, Scoţia, Ţară Galilor şi Irlanda de Nord – sunt tot atâtea motive care ar putea duce la ruperea Marii Britanii.
1. Ţară Galilor
Până luna trecută, când a avut loc referendumul, era de notorietate despre Ţara Galilor că acolo a avut loc summit-ul NATO din septembrie 2014, că are o foarte puternică naţionala de rugby şi că este considerată, ca nivel de trai, cea mai săracă regiune a Marii Britanii.
La referendum, majoritatea galezilor (52%) au votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Iar dorinţa locuitorilor de aici de rupere a ţării din Marea Britanie e ca şi inexistentă – doar 5% dintre galezii chestionaţi au spus că vor ca Ţara Galilor să îşi declare independenţa. Un procent mai mic chiar decât al texanilor care voiau, în 2009, independenţa faţă de SUA – 18 la sută.
Totuşi, această situaţie ar putea să se schimbe, când locuitorii vor conştientiza consecinţele ieşirii Marii Britanii din UE asupra Ţării Galilor. Pentru că faţă de restul Regatului Unit, Ţara Galilor primeşte mai mulţi bani de la Bruxelles decât contribuie – beneficiul net este estimat la 325 de milioane de dolari pe an. Iar fondurile primite de la UE au dus la crearea a aproape 37 de mii de noi locuri de muncă aici şi multe proiecte de dezvoltare sunt susţinute de bani europeni.
Şi aici o să apară o mare problema: având în vedere că Brexitul cel mai probabil va duce la o recesiune în Marea Britanie, aceasta va lovi mai puternic regiunile mai sărace, iar lipsa banilor de la UE va îngreuna situaţia galezilor. O situaţie pe care cei care vor conduce din toamnă guvernul de la Londra o vor moşteni şi vor trebui să o gestioneze cu mare atenţie. Astfel, devin de înţeles mitingurile organizate sâmbătă în Ţara Galilor pentru statutul de ţară independentă în UE şi este de aşteptat ca ele să capete amploare.
2. Irlanda de Nord
Asemenea Ţării Galilor, Irlanda de Nord depinde mult de Uniunea Europeană pentru subvenţii importante – aproape 90 la sută din veniturile fermierilor provin din fondurile UE. Spre deosebire de galezi, însă, nord-irlandezii au decis să nu renunţe la mâna care contribuie la bunăstarea lor, 55,8 la sută dintre participanţii la referendum votând pentru rămânerea în UE.
Însă, în cazul irlandezilor, nu este vorba numai de grijile financiare. Este vorba de mult timp despre presiunile pe care comunitatea catolică semnificativă din Irlanda de Nord le face pentru unirea cu Irlanda vecină, unde catolicii predomină. Şi despre opoziţia faţă de acest proiect a protestanţilor din Irlanda de Nord.
După decenii de violenţe, la sfârşitul anilor ’90 s-a instaurat pacea, iar unul dintre factorii cruciali care au dus la încetarea violenţelor a fost faptul că Marea Britanie şi Irlanda erau ambele membre UE, astfel că nu era nevoie de graniţa fizică între Irlanda de Nord şi restul Irlandei, ceea ce înainte reprezenta un mare motiv de nemulţumire. Votul pentru Brexit pune însă în pericol acest lucru.
Sinn Fein, partidul republican ce doreşte reunificarea Irlandei, a cerut deja un referendum pe această temă. Din fericire pentru Regatul Unit, sondajele arată că nu există o majoritate pentru ruperea Irlandei de Nord de Marea Britanie. Însă, e important de observat că cei care votează pentru rămânerea Irlandei de Nord în regat sunt majoritatea vârstnici. În 10-15 ani, situaţia s-ar putea să fie cu totul altă.
3. Scoţia
Aici, lucrurile sunt mai serioase decât în orice alt loc al Marii Britanii. În Scoţia există un risc mare şi iminent de ieşire din Regatul Unit. Au trecut mai puţin de doi ani de când 55 la sută dintre cei care au votat la referendumul de independenţă au decis rămânerea Scoţiei ca parte a Marii Britanii, iar 62 la sută au votat pentru rămânerea şi în interiorul UE, luna trecută.
Astfel, pentru scoţieni, situaţia este destul de incomodă: după ce acum doi ani au votat pentru rămânerea Scoţiei în Marea Britanie şi după ce acum ei au votat pentru rămânerea în UE, majoritatea britanicilor au decis ieşirea din UE. Aşa se face că acum scoţienii au de ales dintre două alternative, niciuna pe placul lor: să rămână în UK, dar în afara UE sau să rămână în UE, dar să iasă din UK.
Un sondaj recent arată că 52 la sută dintre respondenţi ar vota acum ieşirea din Marea Britanie, dacă ar avea loc un nou referendum. Procentul ar putea fi mai mare, însă realităţile economice fac ca repetarea votului din septembrie 2014 să fie puţin probabilă în acest moment. O Scoţie independentă s-ar baza puternic pe exportul de petrol, pentru a-şi susţine economia, chiar până la 20 la sută, Şi nu este chiar cel mai favorabil moment pentru o astfel de mişcare, în condiţiile în care preţul barilului de petrol a scăzut la mai puţin de jumătate faţă de lunile dinainte de referendumul din 2014.
4. Anglia
Până la urmă, aici s-a decis soarta Marii Britanii în UE, din moment ce englezii reprezintă 84 la sută din populaţia totală a Regatului. Controlul propriilor bani şi imigraţia reprezintă preocupări legitime şi de lungă durată în Regatul Unit. Deşi premierul David Cameron a purtat negocieri privind statutul ţării în UE, în urmă cu câteva luni, obţinând condiţii privilegiate pentru Marea Britanie, se pare că acest succes nu a contat foarte mult pentru englezii care au mers la vot – 53,4 la sută dintre ei au votat pentru ieşirea din Uniune.
Anglia este însă formată din numeroase comunităţi care se bazează pe fondurile şi subvenţiile UE. Comunităţi de 500.000 de oameni depind de banii primiţi de la Bruxelles – 80 de milioane de dolari pe an. Asemenea Ţării Galilor, de-abia a doua zi după vot s-au cerut asigurări în scris din diferite locuri din Anglia că vor fi primiţi în continuare aceşti bani. Şi aici situaţia se complică: dacă Marea Britanie este de aşteptat să facă faţă relativ uşor consecinţelor unui vot pro Brexit în Ţara Galilor, cu Anglia este o altă poveste.
5. Londra
Şi, desigur, există şi Londra, această insulă de sentimente proeuropene într-o mare de furie antieuropeană englezească. Nu a fost surprinzător, aşadar, că 60 la sută dintre votanţii londonezi au fost pentru rămânerea în Uniunea Europenă, Capitala furnizează 22 la sută din PIB-ul ţării, în mare măsură ca urmare a legăturilor economice şi financiare cu economia UE. De asemenea, în Londra există o semnificativă comunitate de străini – nu mai puţin de 37% din totalul celor care trăiesc în Regatul Unit, dar s-au născut în afara ţării.
Procesul de desprindere a Marii Britanii din UE, care va însemna negocieri de lungă durată cu liderii europeni asupra noii relaţii Marea Britanie – UE, nu va începe până la toamnă. Însă este clar că unele decizii trebuie luate, ţinând cont de posibilele efecte şi urmări pe termen termen lung. O perspectivă la care puţini alegători se gândesc atunci când votează.