Săptămâna viitoare va fi ales președintele Republicii Moldova, dar și cel al Statelor Unite ale Americii. În majoritatea statelor europene, rolul și atribuțiile președinților sunt cu totul altele decât cele ale unui președinte american. În țările cu regim semiprezidențial, cum ar fi România și Franța, președintele se poate implica în diferite domenii și, în special, în domeniul politicii externe și al apărării naționale.
Președintele Republicii Moldova are atribuții chiar mai limitate, apropiate șefilor de state din Germania sau Italia.
Și modul de alegere al președinților din țările europene este diferit față de sistemul american de alegeri prezidențiale. Astfel, în Italia, președintele Republicii este ales de ambele Camere ale Parlamentului, în timp ce în România și în Franța șeful statului este ales de către cetățeni prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Președintele Italiei are un mandat de șapte ani spre deosebire de Franța și România, care își aleg președintele pe cinci ani, sau de SUA pentru un ciclu prezidențial de patru ani. În SUA, președintele nu este ales prin vot direct, ci printr-o procedură indirectă, bazată pe Colegiul Electoral, format din electori nominalizați de fiecare stat federal.
O altă deosebire între Italia, România și Franța, este vârsta care trebuie să o aibă candidatul la funcția de președinte. În Italia, orice cetățean care împlinește cincizeci de ani și se bucură de drepturile civile și politice poate fi ales șef al Republicii, pe când în România și Franța orice cetățean care se bucură de drepturile civile și politice poate candida la șefia statului, dar trebuie să fi împlinit vârsta de 35 de ani. Candidații la Casa Albă trebuie să aibă cel puțin 35 de ani și să fie cetățeni americani, născuți în Statele Unite. De altfel, asta prevedea și Constituția Republicii Moldova până în anul 2000, când președintele era ales prin vot direct, dar în 2016 s-a renunțat, în mod inexplicabil, la această prevedere.
Conform Constituției Republicii, președintele Italiei este șeful statului și reprezintă unitatea națională. Printre altele, el fixează data alegerilor și stabilește prima întrunire a Parlamentului. Președintele italian autorizează prezentarea proiectelor de lege aparținând Guvernului; promulgă legile și emite decretele cu valoare de lege; fixează referendumul popular; numește, în cazurile prevăzute de lege, funcționarii de stat; acordă decorații; acreditează și primește reprezentanții diplomatici; ratifică tratatele internaționale, după autorizarea prealabilă a Camerelor, dacă acest lucru este prevăzut; este Comandantul forțelor armate și prezidează Consiliul Suprem al Apărării, etc.
Președintele Franței este șeful de stat ales și deținătorul titlului de co-principe al Andorrei și Marele Maestru al Legiunii de Onoare. Spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte funcții de președinte din țările europene, postul de președinte al Franței este unul foarte puternic din punct de vedere politic, în special în ceea ce privește politica externă. Cu toate că procesul legislativ este efectuat și supervizat de premier și de către Parlament, președintele Franței are o influență semnificativă asupra acestuia, fie în mod formal, fie datorită puterilor constituționale. Probabil, cea mai importantă putere a președintelui francez este aceea de a alege prim-ministrul. De asemenea, președintele Franței are puterea de a dizolva Adunarea Națională; poate propune, în anumite condiții, aprobarea legilor prin referendum național; numește anumiți oficiali (cu acordul Guvernului); îi numește pe unii dintre membrii Consiliului Constituțional; are un rol de reprezentare și primește ambasadorii străini, etc.
Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. El desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Totodată, are de îndeplinit următoarele atribuții: îi revocă și îi numește pe unii dintre membrii Guvernului; adresează mesaje Parlamentului; acordă grațierea individuală; conferă decorații și titluri de onoare; încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern; este comandantul forțelor armate și are funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, etc.
În Republica Federală Germania, președintele este șeful statului, pe scara ierarhică cel mai înalt organ constituțional al țării. Conform Constituției, puterea sa din cadrul sistemului politic este limitată, conținând în primul rând sarcini reprezentative. Președintele federal este ales pentru cinci ani de către Adunarea Federală („Bundesversammlung”), un organ constituțional care se întrunește exclusiv în acest scop.
Președintele Federației Ruse este, ca șef al statului, ocupantul celei mai importante funcții executive. Puterea executivă este împărțită între președinte și prim-ministru, care este șeful guvernului. Președintele este ales pentru un mandat de șase ani, prin vot direct de toți cetățenii ruși cu drept de vot. Președintele trebuie să fie cetățean rus, să aibă cel puțin 35 de ani și să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel puțin zece ani înaintea alegerilor.