Putin a trecut la fapte înainte de alegerile din Ucraina, din 25 mai, când argumentele sale principale privind neo-naziştii şi extremiştii naţionalişti ce conduc ţara ar urma să se disipeze.
Nici măcar maşina de propagandă a lui Putin nu poate să-l înfăţişeze pe un eventual preşedinte Poroşenko (din partidul Udar al fostului boxer Vitali Kliciko) drept un extremist, arată o analiză a Forbes.
Propaganda anti-Ucraina a lui Putin se bazează numai pe argumentul guvernului extremist, neo-nazist de la Kiev. Dacă Putin aşteaptă să aibă loc alegerile, campania sa de dezinformare ce vizează ruşii, ucrainenii din sud-est şi occidentalii îşi pierde credibilitatea până şi în rândurile stângii din Occident.
Citește și: APCE a adoptat o rezoluție prin care condamnă acțiunile Rusiei în Ucraina
În consecinţă, Putin a început acum un atac coordonat împotriva estului Ucrainei şi unor părţi din Republica Moldova, scrie sursa citată.
Prima etapă sub acoperire a planului este să destabilizeze oraşele importante care se află lângă graniţa de est. S-a văzut deja cum mulţimi de protestatari au pătruns cu forţa în sediile guvernului regional din Luhansk, Doneţk şi Harkov şi au cerut referendumuri privind alipirea la Rusia.
Programul Rusiei de destabilizare economică a început de mai demult. Afacerile ruse şi-au anulat contractele cu companiile din Doneţk şi Harkov, iar angajaţii, disperaţi, nu-şi mai primesc salariile. Rusia le arată ce prosperitate îi aşteaptă dacă se integrează în Patria Mamă.
În opinia comentatorului Forbes, campania de destabilizare va dura o săptămână şi va culmina cu moartea unor demonstranţi, aparent ucişi de forţele ucrainene, în realitate însă de puşcaşi ruşi. La televiziunile ruse vor fi arătaţi civilii însângeraţi, iar secesioniştii locali îi vor cere lui Putin să îi salveze de extremiştii ucraineni.
Cum Putin are deja acordul parlamentului de a-şi desfăşura trupele în estul Ucrainei, miile de soldaţi desfăşuraţi de-a lungul graniţei pot ajunge la ţintele lor în decurs de câteva ore. Este o strategie deja implementată în Crimeea.
Putin va spune că nu are de ales şi va trebui să salveze Ucraina, că cineva trebuie să restabilească ordinea şi că nu va permite atrocităţi în vecinătatea sa.
În a doua fază a planului său, trupele ruse de la graniţă vor intra în Ucraina pentru a răspunde apelului fraţilor lor, vor fi întâmpinate de euforia populară, iar liderii marionetă ai Rusiei se vor afişa lângă Putin la Kremlin pentru semnarea acordurilor de anexare.
Ucraina şi Occidentul se vor confrunta cu un fapt împlinit, când va fi prea târziu să mai facă altceva decât să vorbească de sancţiuni şi izolarea Rusiei. Guvernul Ucrainei va organiza alegeri prezidenţiale fără părţile de est anexate.
Putin şi-a realizat o parte a visului: refacerea inimii metalurgice a fostei URSS. Este timpul să se întoarcă spre Belarus, Moldova, Georgia, Armenia şi Kazahstan.
Întrebarea este dacă Occidentul va acţiona la timp. Un răspuns suficient de puternic implică, în opinia editorialistului: exerciţii comune NATO în Ucraina şi statele baltice; un influx de observatori internaţionali în sudul şi estul Ucrainei care să relateze detaliat despre demonstraţii, abuzuri, campania electorală; livrarea imediată de arme de către SUA; extinderea masivă a sancţiunilor SUA şi UE, inclusiv împotriva lui Putin; garanţii financiare euro-americane Ucrainei; o echipă amplă de consilieri europeni care să accelereze aderarea Ucrainei la UE; creşterea ajutorului şi asistenţei acordate Georgiei, Moldovei şi Belarusului.
În fine, Occidentul trebuie să înţeleagă că Putin interpretează concesiile drept slăbiciune şi acţiunile drept putere. Dacă Occidentul nu înţelege asta a pierdut jocul.