Principalele partide europene au trimis în cursa pentru preşedinţia Comisiei Europene politicieni cu experienţă pe scena politică din Europa.
– Jean-Claude Juncker, veteranul
Premier al Luxemburgului timp de aproape 19 ani, Jean-Claude Juncker este, la 59 de ani, deţinător al recordului de longevitate la conducerea unui Guvern din Uniunea Europeană. El este, de asemenea, una dintre cele mai vechi figuri ale construcţiei europene, care a venit la putere încă de pe vremea lui Francois Mitterand şi Helmut Kohl.
Acest veteran al politicii a îmbinat idealismul său european cu un pragmatism solid: în calitate de premier al Luxemburgului a susţinut menţinerea secretului bancar în mica sa ţară, în timp ce, în perioada în care s-a aflat la conducerea Eurogrup, a conceput şi pus în aplicare politicile de austeritate pentru ţările aflate în criză. Deşi în campanie apără politica de austeritate, Juncker pledează, de asemenea, pentru o Europă mai socială. Stăpânind la perfecţie germana, franceza şi engleza, el a ratat postul de preşedinte al Consiliului European în 2009. Numele său este luat în calcul pentru acest post şi în acest an.
– Martin Schulz, de la Parlament la Comisie
Social-democratul german Martin Schulz, în vârstă de 58 de ani, este o persoană hotărâtă. Cald, dar şi autoritar, Schulz, fost librar poliglot, şi-a construit minuţios un parcurs care l-ar putea duce spre vârful instituţiilor europene, fără să fi fost vreodată ministru în Guvernul de la Berlin.
El a aderat la Partidul Social-Democrat german (SPD) la vârsta de 19 ani, iar la 31 de ani a fost ales primar în Würselen (Renania de Nord – Westfalia). În 1994, Martin Schulz a intrat în Parlamentul European, unde a devenit, zece ani mai târziu, preşedintele grupului socialist.
În 2012, în baza acordului dintre conservatori şi social-democraţi, Martin Schulz a obţinut preşedinţia Parlamentului European, funcţie din care şi-a făcut o rampă de lansare pentru Comisia Europeană.
Notorietatea acestui om robust, cu ochi limpezi, cu o barbă impecabil tăiată, se datorează în mare parte lui Silvio Berlusconi, care, în 2003, l-a numit public „kapo” (supraveghetor în lagărele naziste), stârnind un val de proteste.
– Guy Verhofstadt, luptătorul
Prins între conservatori şi socialişti, liberalul Guy Verhofstadt este considerat un candidat de compromis şi un campion al integrării europene.
Fostul premier belgian a intrat în politică de foarte tânăr, dar şi-a construit în ritm accelerat o carieră bazată pe capacitatea sa de a forma coaliţii. Extrem de liberal în anii ’80, până la punctul de a fi numit „baby Thatcher”, Guy Verhofstadt, cu o veşnică mină de adolescent, a devenit ulterior mai centrist.
Victimă, în 2004, a unui veto britanic pentru preşedinţia Comisiei Europene, Verhofstadt a fost ales în Parlamentul European şi a preluat preşedinţia grupului liberal. El a folosit această tribună pentru a-şi promova viziunea federalistă, împreună cu prietenul său „ecologist” Daniel Cohn-Bendit. Pe fondul creşterii euroscepticimsului, şi-a moderat însă discursul.
– Alexis Tsipras, candidatul care respinge austeritatea
Implicat în politică încă din vremea liceului, la „Tinerii Comunişti”, grecul Alexis Tsipras a devenit, la vârsta de 40 de ani, lider al stângii radicale europene. Opoziţia vehementă faţă de austeritatea impusă ţării sale şi faţă de influenţa cancelarului german Angela Merkel asupra UE i-a permis să aducă partidul Syriza în prim planul scenei politice de la Atena. În urma acestei ascensiuni, a fost nevoit să-şi schimbe poziţiile, în special prin reafirmarea angajamentului european al formaţiunii în faţa forţelor anti-europene.
Lipsit de orice experienţă în instituţiile europene şi dezavantajat de faptul că nu vorbeşte limba engleză, Tsipras compensează prin carismă, câştigându-şi legitimitatea europeană prin construirea de legături cu Frontul de stânga francez şi Die Linke din Germania. El pledează pentru un „nou acord european”, pentru relansarea creşterii economice.
– Ska Keller, cel mai tânăr candidat
Cea mai tânără şi singura femeie în cursa pentru preşedinţia Comisiei Europene, ecologista germană Ska Keller este, la 32 de ani, cea mai importanta figură a Verzilor europeni, alături de colegul său francez de pe liste, Jose Bove.
Strălucitoare – vorbeste şase limbi, inclusiv turcă şi finlandeză -, combativă (l-a interpelat recent pe Jean-Claude Juncker în legătură cu eurofobia unei părţi a dreptei europene), Ska Keller a făcut campanie pentru o relansare prin ecologie şi educaţie, dar şi pentru o Europă mai deschisă. În faţa adversarilor săi obişnuiţi cu „maşinăria” UE, această brunetă graţioasă pune în evidenţă experienţa câştigată la Parlamentul European, unde se află din 2009, fără a putea însă evita întotdeauna capcana idealismului.
Amintim că alegerile europarlamentare vor avea loc duminică, 25 mai. În Republica Moldova, cetățenii români vor putea vota la 4 secții de vot deschise în Chișinău:
Secţia Chişinău 1: Ambasada României, str. Bucureşti 66/1
Secţia Chişinău 2: Secţia Consulară a Ambasadei, str. Grigore Ureche nr. 2
Secţia Chişinău 3: Secţia Consulară a Ambasadei, str. Grigore Ureche nr. 2
Secţia Chişinău 4: Institutul Cultural Român, str. Vlaicu Pârcălab nr. 39.
Totodată, se va putea vota și la secțiile consulare din Ungheni, Cahul și Bălți.