Viața reușește întotdeauna un mod de a se dezvolta, chiar și în cele mai neprielnice locuri de pe Pământ. Ar putea să existe, totuşi, o excepţie.
Tot felul de organisme stranii prosperă în cele mai ostile medii ale planetei, dar unele locuri pot să fie prea aspre chiar şi pentru cele mai rezistente forme de viaţă, relatează BBC.
Deşertul Atacama, din nordul Chile, este un candidat serios pentru titlul de cel mai ostil loc de pe pământ. Una dintre cele mai aride zone din lume, cu porţiuni în care nu cade nicio picătură de ploaie timp de cincizeci de ani, dă impresia că nu ar putea susţine vreo formă de viaţă.
Totuşi, deşertul Atacama nu este complet pustiu. Unele microorganisme endolite au găsit o cale să se agaţe de porii rocilor, unde găsesc suficient de multă apă încât să supravieţuiască. „Reuşesc să susţină o întreagă comunitate de organisme, e fascinant”, spune Jocelyne DiRuggiero, miocrobiolog la Universitatea Johns Hopkins.
Viaţa pare că găseşte o cale să se dezvolte în toate mediile de pe pământ, oricât de ostile ar fi acestea. Ar putea să existe însă o excepţie. Iazul Don Juan, cunoscut şi drept lacul Don Juan, a fost descoperit în 1961 de piloţii de elicopter Don Roe şi John Hickey, după care a şi fost numit. Don Juan este un lac mic, foarte puţin adânc, aflat în valea Wright, din Antarctica.
Don Juan are o salinitate de 40%, de 11 ori mai mare decât cea a oceanelor şi de 14 ori mai mare decât cea a Mării Negre. Testele arată că apa lacului conţine 413 grame de clorură de calciu şi 29 de grame de clorură de sodiu la fiecare litru de apă.
Teritoriul este un exemplu de mediu în care „am putea să ne aşteptăm să existe viaţă, dar nu putem verifca prezenţa ei”, spune Corien Bakermans, microbiolog la Universitatea Penn State. Până la urmă, „ceea ce nu există e mai greu de demonstrat decât ceea ce există”, după spusele cercetătoarei Helena Santos.