Compozitorul italian Ennio Morricone a câștigat duminică Oscarul pentru „Cea mai bună coloană sonoră” în „The Hateful Eight”. Emoționat, el a primit ovații în picioare din partea vedetelor adunate la Teatrul Dolby. O frumoasă revanșă pentru maestrul de 87 de ani, nominalizat până acum în zadar de cinci ori și recompensat în 2007 cu un premiu onorific pentru întreaga sa carieră, comentează AFP. „O surpriză frumoasă la care – a mărturisit el – nu se mai aștepta”.
Luând cuvântul în limba italiană, muzicianul i-a adus un omagiu lui John Williams, care a concurat, de asemenea, pentru un Oscar cu muzica din „Star Wars: The Foce Awakens”, precum și regizorului peliculei „The Hateful Eight”, Quentin Tarantino.
Morricone a compus muzica pentru mai mult de 500 de filme, dar colaborarea sa cu maestrul genului „western spaghetti” (sau western italian), regizorul italian Sergio Leone, i-a adus reputația la nivel mondial, amintește AFP. Compoziția sa cea mai memorabilă este, probabil, cea din filmul „C’era una volta il West” (Undeva, cândva în vest, 1968), în care Harmonica (Charles Bronson), un pistolar răzbunător, cântă obsesiv la muzicuță aceeași melodie.
Într-un interviu acordat AFP la Londra în decembrie, muzicianul a spus că a refuzat inițial să compună coloana sonoră a westernului lui Quentin Tarantino.
„Am refuzat imediat”, a mărturisit Morricone. „Atunci a venit la mine acasă ca să-mi vorbească și mi-a spus cât de mult a apreciat munca mea pentru cinema. M-a convins să compun pentru el”, a explicat maestrul.
Filmul a avut un mare succes, câștigând și un Glob de Aur și un premiu BAFTA, ambele pentru cea mai bună coloană sonoră.
Ennio Morricone, născut la 10 noiembrie 1928 la Roma, a început să compună de la vârsta de 6 ani. La zece ani, s-a înscris la un curs de trompetă la prestigioasa Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma, unde a fost remarcat de marele profesor Goffredo Petrassi, scrie AFP.
El a studiat, de asemenea, compoziția, orchestrația, orga și s-a inițiat în muzica serială (serialism), curent al muzicii contemporane.
A debutat în cinema în 1961, la 33 de ani, cu filmul comedie „Il federale” în regia lui Luciano Salce. Considerând muzica filmelor italiene mediocră și plictisitoare, el a dorit să o reînnoiască și să impună un stil mai „american”.
Faima vine cu „Per un pugno di dollari” (Pentru un pumn de dolari, 1964) al lui Sergio Leone. Colaborarea fructuoasă cu maestrul „westernului-spaghetti” îi aduce o reputație internațională.
Dar Morricone nu se limitează la western. El compune coloane sonore pentru filme de epocă, cum ar fi „1900” sau „Vatel”, sau pentru comedii precum „La Cage aux Folles” (Colivia cu nebune).
Rețeta succesului: „Când intri într-un film, muzica bate la ușă, ea trebuie să pregătească spectatorul și să iasă fără să trântească ușa, în vârful picioarelor”.
De-a lungul carierei sale, Morricone a jonglat între „muzica ușoară” și clasică, cinema și televiziune. De multe ori, filmele pe care și-a pus semnătura, adevărate capodopere, precum „C’era una volta il West”, „Once Upon a Time in America”, „Il buono, il brutto, il cattivo” de Sergio Leone sau „Teorema” de Pier Paolo Pasolini, au fost mai întâi cunoscute și iubite pentru muzica lor. Geniul lui Morricone se află în impuritatea, împrumuturile de neoclasicism și jazz aparent anacronice, sau chiar de pop-rock.
Ennio Moriconne a realizat, de asemenea, aproape 80 de compoziții clasice, de muzică de camera și pentru orchestră. Membru al Gruppo di Nuova Improvvisazione Consonanza, el a compus în special pentru pian.
Discret și sedentar, Morricone iese puțin din casa lui din apropierea Capitoliului din Roma. Un pic timid, el nu se simte confortabil în fața aplauzelor la concertele sale. Dar, chiar dacă de multe ori afișează un aer îngrijorat, maestrul conduce cu brio mari orchestre, cum ar fi cea din Milano.
Mare iubitor al cântecului, el a colaborat cu interpreta portugheză de fado Dulce Pontes la realizarea discului „Focus” (Universal) și cu cântăreața franceză Mireille Mathieu pentru albumul „Mireille Mathieu chante Ennio Morricone” (1974).