Dominația economică în secolul XXI este încă disputată, în contextul în care abia un deceniu și jumătate s-a scurs de la începutul acestuia. Fără nicio îndoială, în acest moment, pretendentele la titlul de putere economică globală sunt Statele Unite și China.
În ciuda ritmului accelerat de creștere economică înregistrat de China în ultimele decenii, nu toți analiștii îi dau mari șanse de a detrona SUA de pe prima treaptă.
Citeşte şi: China, suspectată că şi-ar falsifica datele economice
Poziția Statelor Unite rămâne intangibilă, atâta vreme cât China își limitează singură potențialul, consideră Paul Brundus într-un editorial Market Watch.
Dominați de cenzură
Pentru chinezi, în acest moment, social media reprezintă ceea ce reprezentau, în urmă cu 3-4 decenii, mașinile de scris și copiatoarele în fostul bloc comunist din Europa: un instrument de propagandă a valorilor democratice privit cu ostilitate de către autorități.
În China, cenzura blochează automat postările la teme încă fierbinți pentru Beijing: Tibet, Dalai Lama sau evenimentele din Piața Tiananmen.
Speriate de gândul că populația din țară ar putea schimba liber idei și informații, autoritățile de la Beijing blochează site-uri și conturi personale de pe rețelele de socializare într-o încercare zadarnică de a ține populația sub control.
Este unul dintre motivele pentru care China nu pare un uriaș de nestăvilit în acest moment. La acesta se adaugă și realitatea economică a momentului, trădată chiar de cifrele oficiale raportate de Beijing.
Citeşte şi: Următoarea recesiune globală va fi „Made in China”
Pantă descendentă
Economia chineză descrește rapid față de ritmul atins în urmă cu câțiva ani. Între 1981 și 2011, China a susținut un ritm intens de creștere economică, cu o medie anuală de 10,2%, dar acele zile sunt pierdute în trecut de acum.
Anul acesta, prognozele vorbesc de o creștere de doar 7%, ceea ce reprezintă în continuare o performanță notabilă, dar se așteaptă ca în intervalul 2015-2019, nivelul să se reducă la 5,5%, iar în perioadă 2020-2025, creșterea economică ar urma să fie de doar 3,5 procente.
În spatele contracției economiei chineze pare să se ascundă o rețetă ale cărei ingrediente nu mai sunt de găsit acum.
În cele trei decenii de creștere economică record, China a cules din plin roadele avantajelor reprezentate de accesul la capital ieftin, forță de muncă ieftină și beneficiul de a exporta masiv mărfuri ieftine pe piețele sofisticate din Europa și Statele Unite.
Însă „ieftin” a devenit un cuvânt din ce în ce mai rar folosit când vine vorba de China.
Citeşte şi: China ar putea produce un bombardier strategic cu autonomie mare
Costurile cu forța de muncă sunt în creștere, iar rețeta de succes a Chinei, odată copiată de alte economii emergente concurente, începe să presare șomeri cu milioanele în gigantica economie a statului asiatic.
În mod ironic, unele investiții încep să se reîntoarcă pe tărâm american, unde prețul scăzut al energiei și mobilitatea forței de muncă s-au transformat în avantaje de netăgăduit.
Probleme de mediu
Evoluția economică a Chinei a atins și o barieră în ceea ce privește problemele de mediu. Beijingul coordonează viețile a 20% din populația lumii, dar se poate baza doar pe 7% din rezerva globală de apă.
Pe măsură ce și orașele sale sunt învăluite de pături din ce în ce mai groase de smog, China nu își mai permite să sacrifice prea mult din mediul înconjurător pentru obținerea unor beneficii economice.
Într-un raport al Băncii Mondiale, experții instituției au apreciat că problemele legate de poluarea apei costă deja economia chineză câte 200 de puncte procentuale în fiecare an.
Citeşte şi: China și Coreea de Nord vor deschide o zonă de mic trafic de frontieră
Exodul milionarilor
Viitorul Chinei depinde direct de mișcarea sa pe lanțul valoric. Pe măsură ce liderii de la Beijing manifestă aceeași nepăsare în fața drepturilor de proprietate intelectuală, această evoluție pare din ce în ce mai incertă.
Cenzura impusă de Beijing are darul de a omori din fașă creativitatea spontană. Conform postului britanic BBC, în 2013, departamentul poliției de stat din China întreținea 2 milioane de lucrători care aveau sarcina de a monitoriza internetul.
Pe de altă parte, în același an, Hurun, un grup de marketing care urmărește activitatea milionarilor chinezi, și Banca Chinei estimau că jumătate din populația bogată a țării are de gând sau a făcut demersuri pentru a se muta în altă țară.
Alte două studii realizate în aceeași perioadă arătau că sume între 450 – 658 de miliarde de dolari fuseseră retrase din economia chineză și depozitate în străinătate.
Până în 2016 se așteaptă ca nivelul capitalului retras din China să se dubleze. „În condițiile în care milionarii chinezi nu au încredere în economia lor, de ce ar trebui să avem noi”, se întreabă analiștii.
Competiția dintre China și Statele Unite, departe de a se fi sfârșit, reflectă totuși un avantaj imens pentru economia americană, dat de existența pieței libere, chiar dacă și aceasta se confruntă cu o legislație stufoasă și cu dese blocaje politice.