Ieri a apărut un raport al celor de la Gallup, din care reiese că moldovenii își urăsc de moarte guvernarea. Mai exact, 86% din cetățenii dintre Prut și Nistru nu au încredere în Guvernul de la Chișinău, considerându-l drept unul putred de corupt, care nu funcționează în favoarea poporului, ci în detrimentul său.
Suntem pe locul 5 în lume, din 137 de state supuse studiului, la capitolul neîncredere în guvernare. Desigur, presa de pe Bîc nu s-a grăbit să relateze despre acest raport. Cum ar face-o și cine ar face-o, în condițiile în care 90% din ea slugărește tocmai acest regim?
Moldovenii, niște femei bătute de soțul alcoolic la care se întorc de fiecare dată
Paradoxul acestui raport vine însă atunci când moldovenii ies la vot. Deși ei îi urăsc de moarte pe cei de la putere, știu despre ei că sunt corupți și că le este în cot de soarta cetățenilor, tot pe ei îi votează. Pentru că, spre exemplu, dacă ne uităm în sondaje, vedem foarte ușor că premierul acestui guvern în care 86% din cetățeni nu au încredere, se bucură de o încredere de peste 40%.
Aceleași sondaje arată că partidele care s-au aflat în ultimii 5 ani la guvernare vor acumula în jur de 40-45% din voturi. Unde este aici logica? Ei bine, ea nu prea este.
Mai ales în condițiile în care celelalte partide creditate cu șanse de a accede în Parlament sunt, la fel ca și astea de la guvernare, corupte. PCRM-ul a demonstrat-o timp de 8 ani cât s-a aflat la guvernare din plin.
Nu vi se pare aici că acest paradox seamănă foarte mult cu situația milenară a sclavilor? Sclavii, fenomenul de sclavagism a existat timp de mii de ani pentru că au fost destui indivizi care s-au complăcut în situația lor. Umiliți, exploatați, bătuți până la moarte, cei care erau sclavi nu s-au răsculat aproape niciodată. Iar cele mai răsunătoare cazuri de revoltă s-au terminat cu trădarea liderilor tot de către sclavi.
Dacă vreți, voi face o paralelă cu o situație contemporană. Cea a femeilor din Moldova bătute de soți. Iau bătaie de dimineață până seara, sunt tratate precum niște sclave, dar atunci când încearcă cineva să le scoată din această condiție, tocmai se întorc împotriva acestuia și apără soții alcoolici.
Deocamdată moldovenii nu au șanse de a ieși din rahatul în care s-au pomenit
Același raport al Gallup arată o situație foarte interesantă în cazul unui stat cu care noi credeam că ne putem compara – Georgia. Ei bine, georgienii se numără printre cetățenii lumii care au cea mai mare încredere în guvernarea lor. Doar 24% dintre georgieni consideră că au un guvern corupt, caucazienii comparându-se la nivelul încrederii în guvernare cu țări precum Luxemburg, Suedia sau Danemarca.
Știm foarte bine cum s-a ajuns la această situație în Georgia. Cum Mihail Saakașvili a eliberat din funcție toți judecătorii și polițiștii. Cum secțiile de poliție au devenit din sticlă transparentă, iar Georgia a ajuns să fie în top 10 state cele mai sigure pentru investitori.
Acest lucru nu i se datorează neapărat lui Saakașvili. Se datorează poporului georgian, care a reușit să scoată din rândurile sale o asemenea personalitate. Tot poporul georgian are meritul că a acceptat reformele extrem de dure impuse de către regimul Saakașvili și că, din nou, a scos din rândurile sale suficienți cetățeni onești care să ocupe locurile funcționarilor, judecătorilor sau polițiștilor corupți.
Mai mult decât atât, poporul georgian a avut marele merit ca la momentul potrivit, când Saakașvili începea să abuzeze de puterile sale și să devină un dictator tot mai dur, să-l schimbe cu alți oameni. Care iată, nu sunt proruși, continuând cu sârguință calea spre Uniunea Europeană și NATO.
Desigur, la noi un asemenea scenariu este imposibil de realizat în acest moment. În 2009, când cu mare greu am înlocuit un regim putred de corupt ne-am ales cu altul, cel puțin la fel de corupt. Filat, cel care-și dădea aere de Saakașvili a ajuns să fure bănci, aeroporturi și să facă milioane de la vamă. Ba mai mult, a devenit și un copil de mingi al celui mai mare criminal crescut de regimul comunist, Vladimir Plahotniuc.
Noi nu am schimbat absolut niciun judecător, în poliție lucrează aceeași oameni, iar miniștrii și funcționarii, în marea lor majoritate, fură pe rupte și nu sunt altceva decât niște pioni ai oligarhilor care conduc partidele din care provin.
Alternativa
Și faptul că alternative aproape că nu există, nu sunt credibile sau apar unele chiar mai rele decât actualii sau foștii guvernanți, demonstrează cât de proastă este esența moldoveanului.
Pentru că în 5 ani de zile, în această țară nu a apărut nicio forță politică ce ar putea reprezenta o alternativă adevărată, viabilă, care să se bucure de încrederea cetățenilor. Dar din „rahat bici nu ai acum să faci”. Pentru că un popor care tolerează 5 ani o guvernare aflată la cheremul unui individ precum Plahotniuc, fără a se revolta, fără a da un vot de blam acesteia, își merită soarta.
Un popor cu oameni care acceptă să-l slugărească pe un individ precum Plahotniuc, să iasă în față și să promoveze piramida oligarhică a acestui individ, din nou, își merită soarta. Oameni precum sclavii din studio-urile televiziunilor lui Plahotniuc, care știu foarte bine că mint în fiecare zi, că-și bat joc astfel de părinții, frații, prietenii lor, își merită soarta. Iar o țară care poate să voteze un partid precum cel al lui Plahotniuc și să-l bage în Parlament, din nou, își merită soarta.
La fel cum și-o merită acea muiere umilită, bătută și exploatată zi de zi, dar care îi ia apărea bărbatului său alcoolic.
Alex Cozer