Duminică dimineață, începând cu ora 6:00 (ora Moldovei), va avea loc „Meciul secolului” la box, între americanul Floyd Mayweather și filipinezul Manny Pacquiao.
Totuși, de-a lungul istoriei, sintagma de „Meciul secolului” s-a mai folosit. Pentru a face ordine în noianul de meciuri pentru titlul mondial profesionist de box și pentru a pune stavilă tentației publicitare a promotorilor de a numi fără criterii orice luptă „Meci al secolului”, cei mai buni cronicari de box din SUA au stabilit, în „The Ring Magazine”, că de această prestigioasă sintagmă pot beneficia până acum, la confruntarea welterilor Floyd Mayweather și Manny Pacquiao, doar 9 meciuri, începând cu cel din 1927, dintre greii americani Jack Dempsey și Gene Tunney.
Iată „Meciurile secolului” desemnate astfel de prestigioasa revistă newyorkeză:
* Jack Dempsey (SUA) — Gene Tunney (SUA), 22 septembrie 1927, la Chicago. Un an după ce a pierdut titlul mondial al greilor, Dempsey îl întâlnește din nou pe Tunney în fața a peste 100.000 spectatori. Această revanșă generează o rețetă de 2 milioane de dolari, record în epocă. Dempsey pierde din nou și își încheie astfel cariera, cu 65 de victorii, 6 înfrângeri și 11 egalități.
* Joe Louis (SUA) — Max Schmeling (Germania), 22 iunie 1938, la New York. Din nou revanșă, după ce cu doi ani în urmă Schmeling i-a aplicat lui Louis prima înfrângere din carieră. Meci disputat într-un context geopolitic fierbinte, cu Louis primit înainte de luptă la Casa Albă de către președintele Franklin Delano Roosevelt: „Joe, avem nevoie de mușchii tăi pentru a bate Germania”, i-a lansat el campionului. „Bombardierul negru” îl doboară în numai 124 secunde pe Schmeling.
* Marcel Cerdan (Franța) — Jake LaMotta (SUA), 16 iunie 1949, la Detroit. Cerdan își pune în joc centura mondială la mijlocie contra „Taurului din Bronx”, dar își luxează umărul stâng. Ignoră durerea până în runda a 9-a, când nu mai rezistă și abandonează. Revanșa, stabilită pentru 2 decembrie același an, nu mai are loc: iubitul celebrei cântărețe Edith Piaf moare la numai 33 de ani, pe 29 octombrie, într-un accident aviatic în apropierea arhipelagului Azore.
* Mohamed Ali (SUA) — Joe Frazier (SUA), 8 martie 1971, la New York. Primul „Meci al secolului” din istorie, denumit altfel, pentru cei mai exigenți și singurul. Decorul — Madison Square Garden, cu fotoliile de ring ca la o prezentare de Oscar: Frank Sinatra, Woody Allen sau Norman Miller. Și Ali, și Fraser sunt neînvinși. Primul, care a refuzat să participe la războiul din Vietnam, este simbolul contestației politice, în timp ce al doilea devine purtătorul de drapel al conservatorilor pro-război. Fraser se impune, în unanimitate, la puncte, după 15 reprize brutale și intense, victorie care, pentru prima oară, trimite în spital învingătorul, nu învinsul. A fost, totodată, primul meci de titlu mondial profesionist televizat în România.
* Mohamed Ali (SUA) — George Foreman (SUA), 30 octombrie 1974, în Zair, la Kinshasa. „Rumble in the jungle” („Bătaia din junglă”) intră în analele selectului „Meci al secolului” grație mai mult decorului exotic, contextului și unei bine lucrate dramaturgii. Ali își recuperează titlul de campion mondial al greilor, învingându-l pe Foreman prin KO în rundul 8.
* Mohamed Ali (SUA) — Joe Frazier (SUA), 1 octombrie 1975, la Manilla. Al treilea și ultimul episod dintr-o incredibilă trilogie. După două confruntări (Frazier învingător în 1971, Ali în 1974), „decisiva” dă prilejul uneia dintre cele mai epice lupte din istorie. La încheierea celui de-al 14-lea rund, Ali vrea să abandoneze, dar omul lui din colț nu vede sau nu vrea să vadă gestul. La încheierea pauzei, antrenorul lui Frazier decide să-și oprească elevul, care avea, practic, ambii ochi închiși, cu figura tumefiată de lovituri. Ali, declarat învingător prin abandon, va mărturisi mai târziu că acest meci a fost experiența cea mai apropiată de moarte prin care a trecut.
* Marvin Hagler (SUA) — Sugar Ray Leonard (SUA), 6 aprilie 1987, la Las Vegas. Între 1980 și 1987, Hagler este cel mai bun mijlociu din lume. Dar boxului său i se reproșează lipsa de strălucire, apreciindu-se că doar un meci contra lui Leonard, retras de 6 ani, ar putea da un lustru palmaresului său. „Sugar” eschivează în jurul lui Hagler, care nu reușește nici măcar să-l atingă. O decizie controversată i-a adus lui Leonard titlul WBC al mijlociilor și l-a trimis pe Hagler la pensie, la 33 de ani.
* Mike Tyson (SUA) — Evander Holyfield (SUA), 28 iunie 1997, la Las Vegas. Unul dintre meciurile celebre ale istoriei pugilatului, mai ales, însă, în urma momentelor de nebunie ale lui „Iron Mike”, care, în repriza a 3-a, îi smulge un vârf de ureche adversarului. După lungi minute de deliberări, lupta se reia, cu 2 puncte penalitate în dreptul lui Tyson. Acesta își mușcă din nou adversarul, iar de data aceasta este descalificat și amendat cu 3 milioane de dolari.
* Floyd Mayweather (SUA) — Oscar de la Hoya (SUA), 5 mai 2007, la Las Vegas. De La Hoya, „Golden Boy”-ul boxului american, se înclină la puncte (scor strâns, 115-113, 116-112, 115-113) în fața lui Mayweather pentru titlul WBC la super-welter. Rețeta meciului: 130 milioane de dolari.