De sărbători am fost în satul natal și mai discutând cu puținii oameni care au mai rămas acolo am auzit câteva idei de care m-am convins că sunt destul de bine întipărite în creierul cetățenilor noștri.
Oamenii mi-au reproșat că iată, „cu Uniunea Europeană e mai rău”. Întâi am încercat să aflu ce au ei în vedere prin „cu Uniunea Europeană” și „mai rău”. Ei bine, pentru ei semnarea Acordului de Asociere cu UE și regimul liberalizat de vize deja înseamnă „cu Uniunea Europeană”, iar „mai rău” – o serie infinită de probleme, începând cu lipsa locurilor de muncă, probleme pe la vamă, continuând cu corupția din poliție și prețurile uriașe și încheind cu furtul miliardului.
Am încercat să le explic că mai avem ani lungi și grei pentru a fi cu adevărat „cu Uniunea Europeană”, însă în fața lui „mai rău” chiar n-am avut absolut niciun fel de argumente, pentru că oamenii chiar au dreptate. Și mai trist este că ei, din cauza partidelor care și-au asumat „proeuropenismul” în ultimii 6 ani, identifică toate aceste probleme cu Uniunea Europeană și spun că având „proeuropeni” la conducere am ajuns în această situație dezastruoasă.
Luați de problemele de zi cu zi și informați doar de la televiziunile lui Plahotniuc, singurele care au acoperire națională, dar și propaganda Kremlinului, amărâții noștri țărani nu prea înțeleg că, de fapt, Filat și Al Capone de Grozești n-au absolut nicio treabă cu valorile europene și niciun interes ca să aducă Moldova mai aproape de UE.
Profanând UE cu denumirile AIE-urilor lor, pe care le-au tot fluturat prin fața electoratului prin campaniile electorale și nu numai, sau declarându-se unicii „proeuropeni” între Prut și Nistru, prin porcăriile lor, partidele aflate la guvernare au lucrat împotriva ideii de integrare europeană mult mai eficient decât orice Dodon, Usatîi sau alți așa-ziși politicieni aflați în solda Kremlinului.
Iar cât de mult au stricat acești indivizi imaginea UE în Moldova o demonstrează ultimul Barometru al Opiniei Publice, acolo unde, puși să aleagă între UE și Uniunea Vamală (care de la 1 ianuarie nici nu mai există), doar 32% au ales vectorul european, față de 50%, care merg pe variantă prorusă.
Am studiat barometrele din ultimii ani, pentru a vedea cum a degradat imaginea Uniunii Europene în ochii moldovenilor în cei 6 ani de guvernare plahotniucisto-filatelistă.
Așadar, noiembrie 2009, după câteva luni de guvernare așa-zis „proeuropeană”: 63% pentru și 12% contra. Este important de precizat că UE se afla în acel moment într-o criză economică cruntă, iar zeci de mii de moldoveni fuseseră nevoiți să părăsească în special Grecia, dar și alte țări, precum Italia, Portugalia, Irlanda sau Spania, după ce-și pierduseră locurile de muncă, acest lucru afectând destul de puternic imaginea Uniunii.
Mergem mai departe, la noiembrie 2010. Era tocmai perioada când Plahotniuc, aidoma unui șobolan din ăia pe care-i vedem strecurându-se prin farfuriile pacienților din spitalele din Moldova, se fofila și el în politică. Vedem că în continuare peste 62% din cetățeni se declarau pro UE, în timp ce procentajul celor care erau contra cobora sub 10%.
În următorul an am avut deja parte de atacurile raider comise de Plahotniuc la mai multe bănci, iar cetățenii începeau să conștientizeze că „proeuropenii” lor nu prea au treabă cu valorile europene. Vedem că procentul celor ce ar fi dorit integrarea europeană a scăzut dramatic, ajungând la 47%. Procentajul celor contra UE a crescut între timp de aproape 3 ori.
Vom sări direct la anul 2013. Între timp am avut Pădurea Domnească, Filat demis pentru fapte de corupție după ce încercase să se înfoaie un pic la Plahotniuc, iar despre Banca de Economii și Aeroport se vorbea că ar fi ajuns pe mâinile rușilor. Rămân 47% din cetățeni care ar fi pro-UE, în timp ce procentajul celora care ar vota contra ajunge tocmai la 34%.
Așadar, vedem că pe cât înaintează „proeuropenii” la guvernare, pe atât de mult se erodează imaginea Uniunii Europene. Pe final mă voi întoarce și în îndepărtatul 2007, când la guvernare era odiosul Voronin, UE încă nu intrase în criză, iar moldovenii mai sperau că odată dat jos regimul comunist lucrurile se vor schimba în bine în țară. Peste 76% din cetățeni își doreau atunci aderarea la Uniunea Europeană.
Concluziile cred că sunt de prisos. Așa cum, mă tem că începe deja să fie de prisos să mai vorbim de integrare europeană în Moldova. Plahotniuc, Filat, Ghimpu, Leancă și toți ceilalți indivizi care au guvernat sau guvernează astăzi au avut grijă să compromită total acest deziderat.
Alex Cozer