În ultima perioadă, după cele două manifestații de amploare organizate de Platforma DA, în spațiul public, pe lângă multe alte manipulări, se inoculează ideea cum că la Chișinău s-ar pregăti un Maidan, după modelul Ucrainei, de anul trecut.
Presa lui Plahotniuc și o parte din cea a lui Filat o tot bat pe această idee, că, vezi Doamne, nu știu ce „maidane sângeroase” s-ar pregăti și că lumea ar fi bine să se astâmpere și să nu participe la proteste.
Istoria Maidanului ucrainean
Pentru cei care încearcă să inoculeze astfel de idei, hai totuși să facem o mică incursiune în trecut și să ne amintim care a fost istoria cu Euromaidanul ucrainean. În luna noiembrie a anului 2013, câteva mii de ucraineni, care nu aveau absolut nicio legătură cu partidele politice, au început să iasă în centrul Kievului pentru a protesta împotriva administrației Ianukovici, care decisese să nu mai semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Timp de două luni, de la câteva mii, Maidanul din Kiev s-a transformat într-o casă pentru sute de mii de cetățeni, care au manifestat sincer, calm și nobil.
Lucrurile au început să se precipite, iar ulterior să degenereze în violență, doar după ce Ianukovici și acoliții săi au început să se simtă deranjați de oamenii pașnici din centrul capitalei, tratându-i cu „băi” la temperaturi de minus 5 grade, apoi cu bastoane și gaze lacrimogene.
Euromaidanul pașnic s-a transformat într-un Maidan sângeros doar după 2 luni de proteste calme, ignorate inițial de Ianukovici, iar ulterior tratate cu violență.
Maidanele sângeroase le pot face doar Filat și Plahotniuc
Ceea ce nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă slugile umile din presa lui Filat și Plahotniuc, e că într-o țară în care cei de la conducere aud doleanțele cetățenilor și-și respectă promisiunile făcute în campaniile electorale nu pot exista Maidane, cu atât mai puțin sângeroase.
Da, ce se întâmpla în ultima perioadă la Chișinău poate fi, pe undeva, comparat cu Maidanul ucrainean. Acel Maidan pașnic, plin de sentimente nobile, organizat de către ucrainenii care nu mai puteau tolera bătaia de joc la care erau supuși de către regimul criminal al lui Ianukovici.
Dar dacă doleanțele cetățenilor erau ascultate, dacă Acordul de Asociere cu UE era semnat, iar Ianukovici și toată clica sa coruptă își dădeau demisia, atunci cu siguranță lumea își căuta de treabă și mergea acasă.
Nu se mai ajungea la acele tragedii din februarie 2014 și nici la situația de acum din țara vecină.
Acum, încercând prin presa lor să sperie oamenii ca să nu mai iasă la proteste, Plahotniuc și Filat folosesc și teza „Maidan”. Doar că indivizii ăștia doi nu înțeleg că în felul ăsta se deconspiră. Pentru că ei sunt conducătorii de facto ai Moldovei și dacă, Doamne ferește!, la un moment dat s-ar ajunge la repetarea scenariului ucrainean sau a celui de la 7 aprilie 2009, ei doi vor fi principalii organizatori.
La fel ca protestatarii ucraineni, manifestanții din Republica Moldova își vor banii înapoi, vor să scape de criminalii de la guvernare, de corupția din instituții și ca acest stat să ajungă într-un sfârșit acolo unde-i este locul, adică în Uniunea Europeană.
Plahotniuc și Filat, în loc să încerce să intimideze spiritul protestatar prin tot felul de manipulări, ar fi bine mai întâi să asculte ce-și doresc oamenii. Din păcate, între ei și Ianukovici nu există diferențe. Așa că sunt șanse mici ca acești criminali să procedeze diferit față de omologul lor ucrainean.
Însă în Moldova mai există instituții, precum poliția, armata, SIS-ul, pe lângă ale căror conduceri captive și la cheremul celor doi, sunt totuși formate din zeci de mii de oameni.
Acei oameni, în special din poliție, pe mulți dintre ei pe care i-am văzut la protestul de 3 mai, fiind într-o simțire cu protestatarii, trebuie să facă tot posibilul să nu permită repetarea unor astfel de atrocități, la care ar putea recurge în ultimă instanță cei care conduc astăzi Moldova.
Poporul va protesta în continuare. O va face demn, pașnic și cu dragoste de țară. Problema nu e la cei 50 de mii de oameni care au ieșit în stradă pe 3 mai, e în cu totul altă parte, iar acest lucru trebuie să-l înțeleagă toată lumea.
Alex Cozer