Din nou, la fel ca-n cazul eliminării Spaniei, oamenii care se uită la fotbal doar la finalele Champions League și unele partide din cadrul Cupei Mondiale, exultă!
Nu știu cum, mulți au devenit, peste noapte, chilieni, uruguayeni sau costaricani. Dar dacă-i întrebi cine e Valdivia, Urena sau Arevalo Rios mă-ndoiesc că-ți vor spune măcar în ce naționale joacă.
Nu sunt un fan al Italiei și nici nu mi-am dorit înaintea Mondialului ca „Squadra Azzurra” să iasă din această grupă. Niciodată nu mi-au plăcut italienii, cu excepția poate a prestației superbe de la Euro 2012, când Prandelli a făcut dintr-un lot subțire o selecționată care a sedus. Cea mai frumoasă de la Euro 2012.
Sunt un fan al Angliei și mi-am dorit enorm ca „Albionul” să meargă mai departe. Din păcate, englezii continuă prestațiile lamentabile de la Turneele Finale, atunci când se califică, pentru că se mai întâmplă uneori nici măcar acest lucru să-l facă.
N-a mers niciuna mai departe și nu mă pot bucura. Nu pot face acest lucru pentru că, la această oră, am putea avea o optime de finală Costa Rica – Grecia (sau Japonia) sau un sfert Mexic – Costa Rica.
Și chiar dacă spuneam etapa trecută că pentru Costa Rica iubim fotbalul, făcând referire la surprizele acestei uimitoare selecționate, ei bine, pentru Anglia și Italia ne-am îndrăgostit de acest sport.
Surprizele sunt frumoase tocmai prin definiția lor, pentru că sunt lucruri neașteptate. Ei bine, când încep să-ți iasă, rând pe rând toate marile echipe ale Europei, parcă încep să nu-ți mai placă așa de mult aceste surprize.
Pentru că în optimi indiferent pe cine va întâlni Costa Rica, niciodată nu se va putea compara acel meci ca nivel și calitate cu Anglia – Italia, din prima etapă. Aceste două echipe au eșuat la acest Turneu Final, dar vor rămâne totuși în istoria lui și pentru un meci senzațional, de departe unul dintre cele mai bune de la Mondialul brazilian.
Pentru acest meci, dar și pentru că tot pe Anglia și Italia vom conta și-n 2018, 2022 sau 2026, mulțumesc Angliei și Italiei! Fotbalul fără asemenea naționale ar fi mult, mult mai palid, trist și neatrăgător.
Alex Cozer