Săptămîna ce a trecut a oferit un răspuns clar la întrebările cine-i cu poporul şi cine-i cu oligarhii, cine-i candidat şi cine-i oponent al păpuşarului.
Toată lumea ştie că după căderea Guvernului Streleţ, oligarhul s-a pomenit într-o situaţie complicată: să-ţi demiţi propriul Guvern, să distrugi alianţa de guvernămînt prin excluderea PLDM, să-l arestezi pe Vlad Filat şi pe unii lideri ai opoziţiei de stînga. Rămînea doar să mai arestezi ambasadorii şi vreo doi-trei comisari europeni…
Toate aceste evenimente nu puteau trece fără efecte, care nu au întîrziat să se producă.
Occidentul a îngheţat liniile de creditare. FMI a refuzat să semneze un nou memorandum. Ambasadorii şi eurobirocraţii au început a critica cu exces de zel Alianţa. Rusia nu se grăbea să-şi deschidă pieţele. În rezultat, economia, aflată sub conducerea înțeleaptă a lui Pavel Filip, a ajuns la pragul prăpastiei.
Imediat au izbucnit mitinguri de protest de amploare.
Întreaga situaţie risca să evolueze pînă la alegeri parlamentare anticipate şi respectiv, schimbarea puterii. Plus la aceasta, părea să fie ameninţat şi Planul NATO Operation Atlantic Resolve (operaţiunea “Determinarea atlantică”), implementat din martie, 2014. Este vorba despre o serie de manevre şi exerciţii militare pe teritoriile ţărilor-membre şi ale “noilor aliaţi” NATO. Scopul acestui plan constă în consolidarea flancului estic al NATO, în asigurarea prezenţei militare complexe a trupelor militare SUA în Europa de Est, descurajarea Rusiei în acţiunile de consolidare a hegemoniei regionale.
Toate acestea au impus Casa Albă, prin intermediul doamnei Nuland, să susţină nu doar așa-zisa „majoritate parlamentară” dar și Guvernul numit de această majoritate.
Şi, odată ce această „majoritate” a fost o creatură a domnului „păpuşar”, Washingtonul a fost nevoit să-l recunoască şi pe însuşi „păpuşar” şi chiar să-şi coordoneze cu el anumite acţiuni ale guvernării. Uite-aşa, în guvernarea moldovenească, şi-a făcut apariţia o nouă funcţie nemaivăzută pînă acum – cea de “coordonator executiv”.
Anume „pericolul rusesc” a impus Departamentul de Stat să-l sprijine pe oligarh.
Kill Bill!
Urmărind drept scop potolirea valului de protest, americanii, prin vizita în Moldova a doamnei Bridget Brink, au impus CC să recunoască ideea alegerilor prezidenţiale directe.
Calculul este simplu: alegerile vor duce la diminuarea protestelor. După o campanie bună de promovare, acestea vor fi cîştigate de candidatul Departamentului de Stat, Maia Sandu.
De aceea a demarat „gonflarea” intensă a acesteia.
Totuşi, ultimele sondaje (BOP, ASD, FOP) au demonstrat cu certitudine că în cazul organizării alegerilor prezidenţiale, cele mai mari şanse de a deveni preşedinte al ţării le are I. Dodon.
Plahotniuc a fost chemat de urgenţă la Washington. Am scris deja că în SUA acesta a promis consolidarea colaborării cu NATO, susţinerea procesului de transferare a ţării sub controlul extern din partea Bucureştiului. Totuşi, aceste promisiuni el le făcea şi mai înainte.
Care, totuşi, a fost esenţa discuţiei?
La 26 mai, fostul vice-ministru al Afacerilor Externe şi Ambasadorul RM în Austria, Andrei Popov, a declarat că V. Plahotniuc le-a promis americanilor că „omul lui Putin”, adică Igor Dodon, nu va deveni preşedinte al Moldovei.
Acum a devenit clar motivul pentru care O. Nantoi – fost deputat din partea Partidului Democrat al lui Plahotniuc, Usatîi – omul lui Plahotniuc, Leancă — slugoiul lui Plahotniuc, şi alţii au început a striga în cor că Dodon este candidatului lui Plahotniuc?
La acest cor s-au alăturat şi unii foşti ziarişti roşii, care pe vremuri, au beneficiat de burse de la “păpuşar”, iar acum, chipurile, luptă cu el…
Ţinînd cont de antiratingul oligarhului însuşi Putin, Napoleon sau Obama ar rata alegerile dacă poporul ar da crezare că ei sînt măcar cîtuşi de puţin conectati de acest personaj.
Scopul acestor atacuri este evident — a-l compromite pe candidatul cu cel mai înalt rating din ţară, consolidîndu-l şi păstrîndu-l cu orice preţ pe “păpuşar” la guvernare!
Acest gînd îl confirmă şi înverşunarea cu care Ghimpu, Chirinciuc, Untilă, Chirtoacă, Pavlicenco şi alte slugi devotate oligarhului îl atacă în exclusivitate pe liderul PSRM. Încă vreo două săptămîni de aşa atacuri şi lumea sincer va crede că Dodon, şi nu Alianţa a organizat evenimentele din 7 aprilie, că el şi nu ei a furat miliardul şi că, cel mai probabil, Dodon stă nu doar în spatele atacurilor raider împotriva băncilor, ci şi a atentatului împotriva lui Kennedy.
Nici nu mai are rost să pomenim că site-urile, organizaţiile neguvernamentale şi analiştii, aflaţi la cheremul Ambasadei americane au început a cînta acelaşi cîntec. Observaţi pe orice site, cine îi este sponsorul, după care puteţi să nu mai citiţi ce scrie acolo…
Coaliția monstruoasă
Nu putem afirma că “păpuşarul” s-a pătruns de o dragoste platonică față de Maia Sandu. Încă în vara lui 2015 el s-a opus desemnării acesteia în postul de prim-ministru.
Totuşi, pe candidatura acesteia insistă Departamentul de Stat, care stă prost cu simțul umorului. Probabil, aici este cazul unei înţelegeri tacite: “păpuşarul” o ajută pe Sandu să devină preşedinte al ţării, iar aceasta îl numeşte pe păpușar prim-ministru. Sau nu-l împiedică să se facă premier.
De aceea „păpuşarul” i-a asmuțit pe toţi cîinii împotriva lui Dodon, dar o trece respectuos cu vederea pe Maia Sandu. Dînsa îi răspunde cu aceeași monedă. Ați auzit măcar o dată din partea acestei doamne critici vehemente la adresa oligarhului? A promis ea vreodată alegeri anticipate? Aţi văzut-o măcar la vreun protest împotriva guvernării?
Poate, aţi avut iluzii că respectiva doamna a promis să-i pună la închisoare pe hoţii din Alianţă? Totul e logic: dacă va declara ceva de acest gen, va trebui să înceapă cu propria persoană. În perioada cînd ea era ministru, ţara a pierdut un milliard, Aeroportul, BEM-ul, plus cîteva zeci de şcoli.
De aceea, Sandu este un candidat favorabil pentru „păpuşar”, fiind un fel de Timofti în fustă. Şi pentru Sandu “păpuşarul” ar fi binevenit în postul de prim-ministru. Toate eşecurile guvernării vor putea fi lejer trecute pe seama lui.
Totuşi, beleaua cea mare pentru Sandu, pe flancul drept, este liderul Platformei DA, Andrei Năstase, care are şanse practic egale.
Iar Năstase, probabil, este ultima persoană pe care „păpuşarul” ar dori să o vadă la Preşedinţie. Nu sînt satisfăcuţi de Năstase nici americanii. El a avut curajul să-i critice pentru sprijinul oferit „păpuşarului”. Deci, Năstase le provoacă americanilor aproape aceeaşi repulsie pe care le-o provoacă şi Dodon.
Nu a întîrziat şi materialul compromiţător împotriva lui Năstase: chipurile finul oligarhului Ţopa este afiliat lui Lucinschi şi a participat la atacurile raider etc.
Liderul Platformei DA este atent monitorizat pe teritoriul Germaniei – stat al UE, spre care Năstase îi cheamă atît de insistent pe moldoveni!
Totodată, oamenii „păpuşarului” din societatea civilă îl conving pe Năstase să renunţe la participarea la alegerile prezidenţiale în favoarea candidaturii Maiei Sandu. Se pare că acest lucru le va reuşi… Dacă aceste planuri se vor realiza, cariera politică a lui Năstase ar putea lua sfîrşit.
„Păpuşarul” face un joc interesant: pe flancul stîng el îl discreditează pe Dodon pentru a-l promova pe Lupu, iar pe cel drept încearcă să-l anihilieze pe Năstase pentru a o promova pe Sandu.
În ambele ecuații, păpușarul cîștigă.
Va învinge Sandu — excelent, va învinge Lupu – tot nu e rău.