Ce mijloace, cu excepția celebrei “superioritati spiritualitate” a poporului rus, ar putea fi folosite de Vladimir Putin pentru o confruntare de succes cu NATO și anexarea unor teritorii ale țărilor membre NATO (ex. Estonia), se intreaba cunoscutul expert politic Andrei Piontkovsi, in krymr.com.
NATO depaseste de cateva ori Rusia ca dezvoltare economica, științifica și tehnologica dar si dupa potențialul forțelor armate conventionale.
Rusia are arme nucleare. Dar, vă întreb, nu este în general cunoscut faptul că în domeniul armelor nucleare, de mai bine de o jumătate de secol Rusia și SUA sunt în pozitia cunoscuta in şah drept PAT, ceea ce inseamna ca orice utilizare a armelor nucleare inseamna distrugerea reciprocă.
Prin urmare, factorul nuclear poate fi exclus din calculele strategice?
Sa nu ne grabim sa raspundem. În situația geopolitică nucleara actuala, axata pe schimbarea status quo-ului, statul care are o voința politică pentru o astfel de schimbare, absolut indiferent la valoarea vieții umane (inclusiv a propriului popor), precum și cu un anumit grad de aventurism, poate obține rezultate majore in politică externă numai sugerand ca ar putea folosi armele nucleare.
La urma urmei, strategia nucleară nu este un calcul matematic al scenariilor privind schimbul de lovituri cu focoase nucleare. În foarte multe privințe este vorba in realitate despre un duel psihologic dramatic.
Agenda lui Putin pentru noul război mondial NU pune ca prim obiectiv distrugerea SUA. Întradevar, scenariul ar putea fi realizat numai cu costul eliminarii reciproce în urma unui război nuclear pe scară largă. Agenda lui Putin este mai modestă: extinderea maximă a “Lumii Ruse”, destrămarea NATO, discreditarea și umilirea SUA ca garant al securității Occidentului.
Scenariul celui de-al 4-lea razboi mondial
Punând în aplicare conceptul de “strângere a pământurilor ruse”, anunțat de Putin în cadrul discursului de pe 18 martie (când a vorbit despre codul genetic unic al poporului rus), rușii exaltați din orașul Narva (Estonia), unde sunt majoritari, vor organiza un referendum privind aderarea orașului lor la “Lumea Rusă“. În spirjinul lor vor veni (în concediu) trupe ruse deghizate în “omuleți verzi” (fără însemne militare) care vor fixa pe teren noi puncte de frontieră. Care vor fi acțiunile NATO în această situație? În conformitate cu articolul 5 din statutul organizației, toate statele sale membre ar trebui să ofere sprijin militar imediat Estoniei. Unele dintre aceste state au posibilitatea tehnică de eliminare de la distanta a acestor “omuleți verzi”, şi a convoaielor “umanitare”, cu arme de mare precizie in doar o jumatate de oră.
Refuzul aliaților Estoniei de îndeplinire a obligațiilor care le revin va fi un eveniment de importanță istorică epocală: ar însemna sfârșitul NATO, şi sfârșitul SUA ca putere mondială și garant al securității Occidentului și inceputul dominației politice a Rusiei lui Putin nu numai în zona “Lumii Ruse”, ci pe întregul continent european. Răspunsul la întrebarea dacă NATO va apăra Estonia în cazul tentativei lui Putin de cucerire nu este evident. Mai ales dacă Putin va declara că, în caz de amenințări NATO la adresa forțelor sale convenționale sau la adresa granițelor sacre ale noii “lumi ruse“, el va fi obligat să răspundă cu un atac nuclear limitat, distrugand, de exemplu, două capitale europene.
Și acum, să ne punem în locul premiatului cu Nobelul pentru pace Barack Obama. El este singurul care poate interveni într-un conflict atât de brusc agravat în jurul absolut necunoscutului în SUA orășel baltic Narva. Iar toată comunitatea progresistă din Europa și SUA va exclama în cor, ca în urma cu 75 ani: “Nu vrem să murim pentru Danzig (Narva). Criza estoniană nu are nici o soluție militară, trebuie urgent să aducem în Estonia misiunea OSCE pe care s-o interpunem între omuletii verzi și firava armată estoniană“!
Putin este convins că îl va bate pe Obama pe parcursul conflictelor militare care vor apărea în calea realizării visului său privind “Lumea Rusă” (a reusit acest lucru în 2008 cu Georgia, în 2014 cu Ucraina), în ciuda faptului că Rusia este mult inferioara NATO în domeniul armelor convenționale și nu depășește Statele Unite în domeniul nuclear.
Putin nu va juca șah, ci poker nuclear. Va ridica tot timpul miza pană când Obama va clipi primul și va arunca cărțile. Dacă tovarășul Kim Jong-un, care deține doar o “găleată cu lături nucleare” face ca toata lumea civilizată să danseze în jurul său, atunci închipuiti-vă ce poate să facă domnul Putin cu al său uriaș arsenal nuclear?
“Paradoxulul Narva” constă în faptul că Putin poate pune tot Occidentul în fața unei alegeri grele – predare umilitoare și retragerea din istoria lumii sau un război nuclear cu o persoană dintr-o altă realitate. Din pacate, Occidentul nu abordează paradoxul Narva în mod unitar. În plus, existat o tendință revoltătoare si revelatoare în comportamentul unor țări – membre NATO. Jackson Dieh, redactorul-șef adjunct de la Washington Postl, reflectând asupra derivei “pro-Putin” a unor țări precum Ungaria, Cehia şi Slovacia, observă pe bună dreptate că un astfel de comportament nu se datorează doar motivelor economice.
Astfel, Kremlinul a câștigat prima victorie în războiul psihologic cu vecinii baltici: trei membri NATO incearca să-și acopere riscurile în caz de eșec al NATO în apărarea statelor baltice în fata “colectorului” de “pământuri rusesti”. Instrumentele acestui război hibrid sunt variate: declarații ale Ministerului rus de Externe privind hărțuirea etnicilor ruși din țările baltice, hărțuirea spatiului aerian NATO cu avioane militare ale Federației Ruse, răpirea unui agent de securitate estonian, arestarea navei lituaniene, si, nu in ultimul rand “gluma” lui Putin despre cucerirea în câteva zile a capitalelor din Europa de Est, inclusiv București. Un rol din ce în ce mai mare în acest razboi psihilogic îl are intimidarea cu armele nucleare, amenințarea sau șantajul utilizarii armelor nucleare, etc.
Între timp, Kremlinul se grăbește să-și consolideze planurile sale nucleare ambițioase în noua doctrină militară, oferindu-le astfel o anumită respectabilitate și legitimitate. Sunt revizuite dispozițiile fundamentale ale conditiilor de utilizare a armelor nucleare rusești: Federația Rusă își rezervă dreptul de a folosi arme nucleare ca răspuns la orice amenințare nucleară sau de oricare alta de natura distrugerii în masă, împotriva sa și (sau) a aliaților săi, precum și în caz de agresiune împotriva Federației Ruse cu arme convenționale, când este pusa sub amenințare însăși existența statului.
Nikolai Patrusev, fostul șef FSB (până în 2008) și actual președinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat pe 14 octombrie într-un interviu în ziarul “Izvestia” ca Rusia va “ajusta termenii utilizării armelor nucleare în respingerea agresiunii cu utilizarea de arme convenționale, nu numai la scară generala, dar, de asemenea, şi in cazul unui conflict regional și chiar local“.
Chiar și într-un război local, chiar și într-un conflict ipotetic în jurul orasului Narva sau orice alt punct de interes al “Lumii Ruse”. Nu întâmplător, nevoia urgentă de corectare a doctrinei militare a apărut după ce a fost lansata la Kremlin ideologia “lumii ruse“.
Chiar așa de importante sunt resturile fostei URSS pentru statul rus că nu poate trăi fără ele, și nu doar că nu poate trăi, dar aduce lumea în pragul unui razboi de extincție la fel ca în 1962?
Desigur că nu. Putin și credinciosul sau Patrușev nu au fost niciodata interesați de Narva și locuitorii săi ruși, precum nici de Crimeea, Lugansk și Donețk.
Vorbim despre o serie de lucruri mult mai importante pentru ei – despre puterea pe viață a lui Putin. El nu poate spune direct supușilor săi: “Sunt aici la Kremlin pentru totdeauna, iar toti Abramovicii, Yakuninii, Rottenbergii pot continua să jefuiască in liniște”.
El ar trebui să-și convingă supușii că rămâne pentru totdeauna la Kremlin de dragul poporului, că este Mesia, liderul spiritual al “lumii ruse” si comandant al Rusiei în al 4-lea Război Mondial cu toata lumea anglo-saxonă. “Paloșul nuclear sfintit de Patriarhul rus ne va aduce victoria, iar toți cei care nu sunt de acord cu mine sunt trădători naționali!”.
Putin a pronunța în martie un discurs hitlerist cu ocazia anexarii Crimeei. Dar Putin nu este Hitler. Adevaratii ideologi ai nazismului în Rusia sunt Dughin, Prohanov, Prosvirin, Kholmogorov, Girkin şi Prilepin. Ei și simpatizanții lor reprezintă o minoritate marginalizată în Rusia, dar ei sunt omniprezenți pe toate televiziunile, deși nu au fost niciodată în măsură să adune la mitinguri mai mult de câteva mii de oameni. Marșurile antifasciste la Moscova, organizate în martie și septembrie, au fost mult mai convingătoare.
Putin a furat de la nazistii ruși ideologia Reich-ului rusesc și tot el, în scopuri profilactice, a trimis la moarte în Ucraina pe cei mai activi susținători naziști, sute din aceștia murind în Donbas. Pentru Putin, această ideologie este de natură exclusiv aplicativă, ca instrument de consolidare a puterii personale.
Cu toate acestea, ideologia în sine nu devine mai puțin periculoasa. Logica confruntării totale a “Lumii ruse” cu Occidentul duce inexorabil la “paradoxul Narva”. In ciuda superiorității economice și militare extraordinare a Occidentului, ocazia de a umili și înjosi Vestul, provocand confuzie, indecizie și neajutorare, este atât de atractivă și promite “dividende” atât de mari, încât cu greu îi poate rezista cel mai mare naționalist din Rusia (Putin).