Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a ajutat la construirea aspiraţiilor clasei mijlocii a ţării. Însă, acest lucru, ar putea reprezenta sfârşitul lui, notează Moisés Naím, analist politic, pentru revista Fortune.
Până de curând, Vladimir Putin a fost inclus pe lista celor mai puternici oameni din lume. De-a lungul a aproape 16 ani de „domnie“, brandul lui Putin, plin de poze la pieptul gol, vânând tigri sau salvându-i, i-a adus o popularitate mare acasă, dar şi peste hotare. Putin a fost chiar numit Omul Anului de publicaţia „Time“, în 2007.
Puterea lui Putin scade în acelaşi timp cu economia rusă „Ia o decizie şi apoi o pune în aplicare, imediat. Acesta este un lider“, spunea fostul primar al New Yorkului Rudy Giuliani. După discursul lui Putin din 2009, din cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, directorul uneia dintre cele mai mari companii ale lumii, i-a mărturisit lui Moisés Naím că Putin „e un golan, dar n-avem de ales şi trebuie să colaborăm cu el şi cu aliaţii lui. E pur şi simplu prea puternic“.
Cel puţin aşa a fost până acum. Însă, timpurile se schimbă, Putin continuă să emane o putere imensă, însă mai mică decât înainte, iar ideea că puterea lui va creşte este improbabilă. Preşedintele Rusiei este, în mod clar, mult prea restricţionat acum, mai mult decât a fost vreodată înainte, de când a preluat puterea în ţară, în special pentru că în Rusia au loc nenumărate schimbări şi astfel puterea lui este din ce în ce mai nesigură.
Spre deosebire de ţara de la începutul anilor 2000, atunci când Putin a adus o epocă transformată, plină de speranţă, Rusia se află astăzi în prăbuşire directă. Economia ţării se află aproape de recesiune, preţul petrolului se află în cădere (50% din profiturile guvernului provin din vânzarea de petrol şi de gaze naturale), sancţiunile economice sunt încă în vigoare, capitalul „îşi ia zborul“ la fel şi investiţiile străine.
Doar anul trecut, rubla a pierdut jumătate din valoarea ei, preţurile la alimente au crescut cu 23%, iar inflaţia s-a accelerat, ajungând până la 16,7%. Kremlinul a trebuit să folosească resurse imense pentru a scăpa de faliment unele dintre cele mai mari companii şi bănci. Conflictul în desfăşurare din Ucraina poate conduce la şi mai multe sancţiuni şi la o şi mai mare izolare din partea comunităţii internaţionale.
Mai mult, corupţia Rusiei este renumită la nivel internaţional: un sondaj efectuat în 2014, de Transparency International“ a clasificat ţara pe locul 137 din 172, în ceea ce priveşte corupţia, la acelaşi nivel cu Iranul, Nigeria şi Libanul.
Putin a revigorat mândria ruşilor
Şi totuşi, susţinerea poporului se află la un procent uimitor – 85. Chiar şi într-un stat poliţienesc, unde cenzura ajută la formarea sondajelor de opinie, este clar că Putin se bucură de un suport mare. Anexarea Crimeei a fost văzută foarte bine în Rusia, unde mulţi simt că peninsula aparţinea de drept ţării, iar intervenţia continuă de-a lungul graniţei Ucrainei revigorează mândria naţională.
Ani întregi în care preţul petrolului a fost mare, care s-au încheiat toamna trecută, i-au adus Rusiei o creştere în prosperitate: se scăpase de sărăcie, clasa mijlocie se extinsese iar profiturile guvernamentale i-au permis lui Putin să finanţeze iniţiative populare pentru o societate care încă îşi lingea rănile pentru că pierduse statutul de putere mondială.
Popularitatea lui Putin ascunde o parte întunecată
Pe plan domestic, o asemenea popularitatea maschează o parte întunecată. Vladimir Putin a făcut viaţa grea pentru oponenţii politici, criticii săi sunt aduşi la tăcere, încarceraţi sau chiar mai rău. Chiar dacă Putin nu este direct responsabil pentru uciderea liderului opoziţiei Boris Nemţov, el a cultivat o atmosferă ce descurajează, cu tărie, dezacordul cu puterea.
Kremlinul şi-a consolidat controlul asupra presei şi a făcut acţiuni menite să blocheze, să închidă sau să cenzureze orice tip de presă independentă şi chiar internetul. Într-o ţară în care 90% din cetăţeni se informează cu ajutorul televizorului, iar trei dintre principalele canale sunt controlate de stat, Putin exercită o influenţă asupra formulării mesajului. Deşi lumea se bucură de confortul nou câştigat în urma anilor de prosperitate, şi chiar toastează în cinstea binefăcătorului, a început să dea semne că se satură de supravegherea dintr-un stat poliţienesc.
Cât va mai rezista Putin în revoluţia „mai mult-ului“
Însă cât de mult poate dura popularitatea lui Putin într-o societate atât de fragilă din punct de vedere economic şi social?, se întreabă Moisés Naím. Pentru a întârzia cât se poate furtuna, Putin reuşeşte, cu succes, să distragă publicul cu scenetele din sfera internaţională care sunt în aceeaşi linie cu mândria naţională. Din nefericire, această manevră va adânci criza economică şi va îndepărta şi mai mult Rusia de economia mondială. Chiar şi după 16 ani de putere absolută, Putin nu este imun la forţele care vor eroda legăturile ce-l menţin în fruntea ţării.
Forţele acestea sunt globale: pe fiecare continent şi de-a lungul fiecărui sector de activitate, vechea ordine mondială pierde teren. Lideri necontestaţi până acum, religioşi, militari sau afacerişti, sunt subminaţi de actori necunoscuţi sau care altă dată erau neglijabili: „microputerile“. Să ne gândim doar la Statul Islamic, la destabilizarea partidelor politice de nişă din Europa sau la hackeri singuratici de tipul lui Edward Snowden. Transformările adânci din societate au adus aceste tendinţe. Este mai mult din toate: mai mulţi oameni, ţări, oraşe, partide politice şi armate. Sunt mai multe bunuri şi servicii şi mai multe companii care le vând. Există mai multe arme, medicamente, studenţi sau computere. Din ce în ce mai mulţi oameni se află în clasa mijlocie mondială.
Din cauza acestei revoluţii a „mai mult-ului“, umanitatea duce o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, nevoile de bază sunt satisfăcute mai bine ca niciodată. Acest „mai mult“ face lumea mai greu de controlat. Informaţia călătoreşte mai repede şi mai departe, migraţia şi urbanizarea transformă satele şi oraşele, comerţul la nivel mondial a atins noi niveluri, iar banii se mişcă cu viteza internetului.
Puterea are nevoie de o audienţă captivată, dar revoluţia mişcării îi face pe subiecţii puterii nedorite să scape mai uşor de ea. Eu numesc asta „revoluţia mentalităţii“, spune Moisés Naím. Schimbarea în mentalitate şi în atitudinea faţă de putere şi autoritate reflectă un consens global cu privire la importanţa autonomiei individuale, dar şi o intoleranţă populară la autoritarism.
Clasa mijlocie a înflorit sub Putin, şi tot ea îl va elimina
Rusia n-a scăpat de aceste tendinţe. Ruşii deţin propriile apartamente, le mobilează de la Ikea şi-şi răsfaţă copiii la McDonald’s, după cum spunea fostul secretar de stat american Condoleezza Rice, după o întâlnire cu antreprenorii tineri ce a avut loc la Moscova, în 2007.
Clasa mijlocie a înflorit sub conducerea lui Putin şi, până la criza economică, era de aşteptat să continue să crească şi ca număr şi în ceea ce priveşte standardul de viaţă. Membrii comunităţii mijlocii s-au obişnuit cu slujbe mai bine plătite şi cu anumite luxuri, cum ar fi importurile, electronicele, maşinile, casele mai bune, servicii de sănătate mai bune şi educaţie mai bună. Totul se va schimba în rău.
O creştere a şomajului şi a inflaţiei, în timp ce economia cade, şi deteriorarea condiţiilor de trai vor naşte, cu siguranţă, nemulţumire şi chiar revolte.
Este Vladimir Putin unul dintre cei mai puternici şefi de stat? Cu siguranţă. Oare puterea sa creşte, pentru că şi-a asigurat poziţia? Bineînţeles că nu. Este el un lider mare? Nici măcar pe-aproape, conchide Moisés Naím pentru „Fortune“.