Oricât de cinic ar suna, o catastrofă poate avea și părți bune. În primul rând, ceea ce se întâmplă în Republica Moldova de ani buni este o catastrofă. Iar astăzi, iată, a culminat cu desemnarea unuia dintre membrii bandei lui Plahotniuc pentru funcția de premier. Sau, am putea spune că Pavel Filip este aproape premier, având în vedere angajamentul celor 55 de deputați care au semnat declarația adresată președintelui Nicolae Timofti.
Ne așteaptă, prin urmare, o perioadă de stagnare și degradare similare celor de până acum, având în vedere că sistemul a reușit să se replieze, iar caracatița doar și-a schimbat interfața. Vestea de astăzi, nu este, prin urmare, nici bună, nici rea. Este o veste moldovenească, ce anunță o perpetuare provocatoare de silă. Cu aceeași sărăcime prostită, sau cu aceeași prostime sărăcită, scandând numele căpeteniei bandei pe la manifestații absurde; cu aceeași politicieni ipocriți, care se răzgândesc de pe o zi pe alta, făcând-o pe inocenții; cu aceeași presă mincinoasă fabricând gunoi informațional și cu toate victimele stokholmice, care-și ridică în slăvi călăii.
Și totuși, sunt părți bune. Acum știm pe cine să nu-i mai votăm, vorba lui Oazu Nantoi. Mai știm că un președinte de stat nu trebuie să fie neapărat vărbăreț și jovial pentru a lua decizii corecte, legale și curajoase. La fel cum mai știm că PAS, PPEM, PCDA și, poate un PLDM reformat, au șansa de a se apuca temeinic de treabă pentru a crește în vederea viitoarelor alegeri. Cuvintele cheie pentru ei ar trebui să fie integritate, competență și transparență. Dreapta proeuropeană, deci ne-aservită oligarhiei, trebuie să se replieze și să colaboreze între ei, dar în primul rând cu cetățenii și cu societatea civilă. Altfel, catastrofa va deveni cronică.