Nu există absolut nicio urmă de îndoială în legătură cu faptul că Filat trebuie să facă pușcărie. Dar este inadmisibil ca Filat să fie lipsit de imunitate la cererea lui Gurin, cu voturile lui Voronin, Dodon, Ghimpu și Lupu, și încătușat de Chetraru.
Pentru că ieri s-a dus în derizoriu până și arestarea unui individ care trebuie să facă pușcărie. Observa cineva pe Facebook, foarte corect, că una e să fii arestat și trimis la pușcărie de Kodruța Kovesi și Monica Macovei și e cu totul alta atunci când o fac Pșonka (ex-procurorul general al Ucrainei, refugiat în Rusia) și Ianukovici.
Chiar dacă ai fi tu vinovat de anumite fapte, așa cum și este cazul la Filat, faptul că ești arestat de un sistem putred de corupt, dirijat de Plahotniuc, te poate transforma la un moment dat chiar într-un martir. Poate nu este cazul lui Filat, a cărui credibilitate a ajuns spre zero, însă cu siguranță nu în astfel de condiții și-au dorit protestatarii să-l vadă pe cel care a fost odată premier ajuns în spatele gratiilor.
Filat oricum nu mai însemna absolut nimic
Nu prea am văzut vreun om lucid și sincer să se bucure ieri de arestarea lui Filat. Lucrurile sunt multe prea evidente pentru a nu-ți da seama de ce s-a întâmplat cu adevărat.
Așa cum ieri s-a demonstrat, demontându-se un mare mit, faptul că Filat nu mai controlează absolut nimic în Moldova. După ce în 2013 a capitulat cerându-și scuze de la Plahotiuc, a început să alunece într-o groapă de fundul căreia a dat abia acum.
Iar la fundul acelei gropi Filat, care cândva se considera politicianul nr.1 în Moldova, care avea odată un rating de 50%, a ajuns să dea de o ședință a Parlamentului la care urma să afle că procurorul general urmează să-și dea demisia, pentru a se trezi cu propria-i arestare. A ajuns atât de mic și neajutorat acest individ încât măcar nu s-a găsit nimeni să-l informeze despre ce i se pregătește în acea zi.
Iar din discursurile lui Voronin, Lupu și Ghimpu de la tribuna Parlamentului de până la apariția lui Gurin, s-a văzut clar că toți ăștia știau ce i se pregătește lui Filat. Primul a vorbit de retragerea imunității președintelui PLDM, al doilea despre necesitatea cooptării lui Leancă la guvernare, iar al treilea – despre momentul din care trebuie „începută lupta reală cu corupția”.
Iar Plahotniuc i-a „ascultat” pe toți trei și-a început „lupta cu corupția”. În urma unui show regizat la care au participat cu bună știință, toți laolaltă, „proeuropeanul” Leancă, „prorusul” Dodon, „unionistul” Ghimpu, „statalistul” Lupu, „comunistul” Voronin și „promoldoveanul” Usatîi.
După ce sute de mii de cetățenii au cerut în ultimele luni demisii ale șefilor instituțiilor corupte, întoarcerea miliardului, alegeri anticipate într-un climat sănătos, urmate de arestarea grangurilor, în frunte cu Plahotniuc, am avut ieri parte de un spectacol ieftin, regizat și pus în practică exact de cei împotriva cărora s-a protestat și încă se mai protestează. Iar aici mă refer la acel protest real, nu la simulacrul din fața Parlamentului.
Plahotniuc a început să-și dărâme propriul imperiu
Plahotniuc a încercat ieri să facă o demonstrație de forță. Autoritatea sa criminală a început să se clatine tot mai mult, iar prin arestarea lui Filat el a încercat să dea tuturor un semnal că rămâne la butoane și că-i este exact în cot de presiunea populară.
Însă această acțiune a criminalului îmi amintește de cele ale unui tip cu care se aseamănă foarte mult la fapte. Este vorba despre probabil cel mai cunoscut lord al drogurilor din istorie, columbianul Pablo Escobar.
Acesta ajunsese la un moment dat să-și controleze țara cam în aceeași măsură în care o face astăzi Plahotniuc. A ajuns atât de puternic încât și-a construit propria închisoare, una mai luxoasă decât un hotel de 5 stele, acolo unde a intrat pentru a mai atenua presiunea populară și a opri un război civil, dar de unde controla și dirija în continuare țara.
Problema sa a fost că, la un moment dat, din prea multă paranoia, încercând să transmită că tot el este șeful, a început să-și sacrifice unii locotenenți pe care-i bănuia că nu i-ar mai fi suficient de loiali, iar de acolo a început numărătoarea inversă pentru el.
A avut până la urmă un sfârșit trist, dar care a fost posibil doar datorită faptului că cetățenii columbieni, sătui de criminalitatea și corupția instituită în țara lor, au creat o proprie forță care l-a hăituit până l-a distrus.
Chiar dacă Escobar își ura proprii locotenenți așa cum Plahotniuc îl ura pe Filat și viceversa, el avea nevoie de ei. Iar atunci când a început să se dispenseze de ei pentru a-și arăta mușchii, și-a distrus propriul imperiu.
Dar asta nu a fost posibil fără apariția unui mic grup de polițiști onești și a hotărârii cetățenilor de a lupta împotriva acelui monstru.
Alex Cozer