China a făcut eforturi, în ultima vreme, pentru a-și spori influența asupra altor țări fără a folosi forța sau mijloace de coerciție, numai prin folosirea așa-zisei puteri „soft”.
Joseph S. Nye Jr., fost adjunct al Secretarului american al Apărării și președinte al National Intelligence Council, profesor la Universitatea Harvard, scrie, pentru Project Syndicate, că pentru o țară care își bagă în sperieți vecinii cu puterea militară în creștere accelerată este important să întreprindă eforturi pentru a părea mai puțin înfricoșătoare. Asta nu înseamnă însă că puterea „soft” proiectată de China nu întâmpină obstacole.
Până acum, China a făcut eforturi deosebite în cadrul acestei inițiative. În cadrul Asian Infrastructure Investment Bank sunt cooptate tot mai multe state și în timpul vizitelor oficiale în exterior este acordat ajutor de multe miliarde de dolari. În curând poate depăși America în putere „soft”, având în vedere că se estimează că țara cheltuiește cam 10 miliarde de dolari pe an pentru „propagandă externă”, extrem de mult în comparație cu SUA, care dau doar în jur de 600 de milioane de dolari pe „diplomația publică”.
Profitul cules de China de pe urma miliardelor de dolari cheltuiți este însă limitat – sondajele de opinie realizate în America de Nord, Europa, India și Japonia relevă că opinia cu privire la influența Chinei este predominant negativă.
O opinie ceva mai binevoitoare față de China au localnicii din America Latină și Africa, unde China nu are dispute teritoriale și nu se pune problema respectării drepturilor omului în mod stringent. Chiar și în statele acestor regiuni există însă dezaprobare față de practica chineză de a importa mână de lucru pentru proiectele de infrastructură din țările respective.
Citeşte şi: ASEAN: China ar putea submina pacea în Marea Chinei de Sud
Joseph S. Nye trage concluzia că nu este ușor să combini puterea „hard” și „soft” într-o strategie de succes.
În opinia expertului, o țară își extrage puterea „soft” din trei resurse: cultura sa, valorile politice și politicile externe. Deși China a pus accent pe cultură și economie, a acordat mai puțină atenție aspectelor politice, și tocmai acestea îi pot submina eforturile.
Sondajele de opinie relevă că doi factori importanți limitează puterea „soft” a țării.
Primul este naționalismul. Partidul Comunist și-a clădit legitimitatea pe creșterea economică și naționalism, însă a redus, astfel, apetitul universal pentru „visul chinezesc”, antagonizându-și vecinii din Marea Chinei de Sud, spre exemplu.
Ce succes să mai aibă Institutul Confucius (500 astfel de institute culturale deschise în peste 100 de țări), în Filipine, spre exemplu, când China își dispută cu această țară o serie de insule în Marea Chinei de Sud?
Citeşte şi: De ce se tem americanii de insulele artificiale ale Chinei
Celălalt factor care limitează puterea „soft” a Chinei este faptul că nu profită de avantajele unei societăți civile necenzurate. Partidul Comunist nu este de părere că puterea „soft” este generată în special de indivizi, sectorul privat și societatea civilă, ci insistă că Guvernul trebuie să promoveze, deseori cu uneltele propagandei, vechi personalități istorice despre care crede că ar putea avea succes pe plan global.
Însă în acest moment informațiile abundă și propaganda Guvernului este rareori credibilă. SUA, spre exemplu, își generează multă putere „soft” din societatea civilă – de la universități la fundații, Hollywood și cultură pop.
În aceste condiții, scrie Nye, chiar dacă programele de ajutor financiar ale Chinei sunt deseori constructive, economia sa este puternică și cultura tradițională chineză este admirată, țara trebuie să-și regândească politicile interne și externe, pentru a folosi la maximum potențialul de putere „soft”.
Atâta vreme cât are dispute teritoriale cu vecinii, nu acceptă critica societății civile, ațâță flăcările naționalismului și insistă să controleze totul, puterea sa „soft” va rămâne mereu limitată, fără a profita de calitățile societății civile.
Citeşte şi: (GALERIE FOTO) Cum arată satele „fantomă” din China