Avem aproape rezultatele finale ale alegerilor din 30 noiembrie. Unele care, așa după cum și mă așteptam, n-au schimbat nimic.
Cele trei partide, pecetluite în ultimele luni ca unicele variante proeuropene, au acumulat suficiente mandate care să le ofere posibilitatea formării unui guvern cu o majoritate confortabilă.
Practic în aceeași proporție precum în noiembrie 2010 în Parlament vom avea și politicieni de „stânga”. Singura diferență e că aici în loc de un partid avem două. Până la afișarea rezultatelor finale nu putem opera prea mult cu cifre, dar unele concluzii tot se pot trage.
1. S-a votat doar contra
În aceste alegeri peste 95% din electorat a votat contra. Prorușii au votat contra proeuropenilor. Proeuropenii au votat, din frica prorușilor, aceleași partide care au compromis aproape total ideea integrării europene în ultimii 5 ani.
Chiar și voturile puține pe care le-au acumulat Antimafie, PLR sau Oleg Brega au fost unele contra. Contra guvernării mega corupte din ultimii 5 ani, care și-a asigurat din nou guvernarea și care, cel mai probabil, va continua dezmățul.
2. O bună parte din electorat este total lipsită de discernământ
Partidul Comunist Reformator, care are vreo 53 de membri în total, cel puțin acesta este numărul candidaților din lista depusă la CEC, a fost foarte aproape de a trece pragul electoral. Desigur, această formațiune ar fi fost undeva pe la 0,1% dacă electoratul nostru nu încurca sigla sa electorală cu cea a comuniștilor, cele două fiind identice.
Blocul Electoral pentru Uniunea Vamală a obținut 3%. Aici deja au votat cei care cât de cât pot citi. Nu a contat pentru oamenii care au votat acest bloc că el practic nu există și nu a existat în campanie. Expresia magică „Tamojenîi Soiuz” i-a fermecat pe aproape 50 de mii de moldoveni și în acest caz.
3. Putin și presa rusă l-au făcut uitat pe Voronin
Rezultatul obținut de Igor Dodon și socialiștii săi probabil l-a șocat chiar și pe el. După ce era creditat de „sondajiștii” moldoveni, care cred că a venit timpul să se lase de meserie, undeva pe la trecerea pragului electoral, acesta a câștigat alegerile.
Poza cu Putin și mediatizarea sa agresivă la posturile de televiziune rusești ce au acoperire națională l-au propulsat spre acest scor surprinzător. Iar aici trebuie încă o dată să revin la o idee mai veche a mea: atâta timp cât vom permite ca presa rusă să aibă acoperire națională și să dezinformeze, poporul va rămâne prostit și înrobit.
Pe de altă parte, Voronin este de departe cel mai mare perdant al acestor alegeri. Să ajungi la 17%, de la 50%, cât aveai acum 5 ani, denotă o mare problemă. Lipsa totală de viziune în această campanie și în ultimii ani l-au adus aici pe Voronin.
4. E nevoie de alternative pe dreapta
Isterizarea din ultimele săptămâni, legată de pericolul venirii la putere a pro-rușilor, unul absolut artificial de fapt, și-a făcut efectul. PCRM-ul ar fi fost folosit de Plahotniuc în favoarea sa chiar și în cazul în care comuniștii ar fi acumulat suficiente voturi care să le permită formarea unui Guvern cu socialiștii, așa că isterizarea a fost una doar pentru a determina electoratul să „nu-și irosească” voturile.
Chiar și așa, electoratul care a votat cu cele trei partide pecetluite proeuropene a făcut-o, în mare parte, pentru că nu a avut cu cine să voteze pe dreapta. Personal l-am votat pe Oleg Brega, care dacă n-ar fi candidat, aș fi fost lipsit total de variante pentru a vota.
Din păcate pe dreapta variante viabile nu au putut apărea. Asta pentru că nu prea există nici „materie primă”, dar și din cauza că presa controlată în proporție de peste 90% de Plahotniuc și Filat nu a permis apariția și promovarea unor alți oameni pe dreapta.
5. Nu vă faceți vreo speranță de schimbare spre bine pentru următorii ani
Schimbări cu o alianță în care din nou totul va fi diriguit de Plahotniuc nu pot să existe. Nu uitați zecile de milioane de euro cheltuite de el și Filat în această campanie. Bani care, prioritar, vor trebui recuperați cât mai rapid.
Pe de altă parte, luna de miere cu Uniunea Europeană de mult s-a încheiat, iar banii nu prea vor mai veni cu aceeași ușurință ca în ultimii 5 ani.
Cred că ne așteaptă un viitor deloc simplu. Atât pe plan economic cât și pe plan politic.
Alex Cozer
PS: La Mulți Ani România! Mulțumesc Doamne că m-ai făcut român! Astăzi, mai mult ca niciodată, sunt mândru de acest lucru, comparând ziua de 16 noiembrie cu cea de ieri.