Înainte de a ajunge în celule, le miroşi. Asta se întâmplă când într-o celulă construită pentru 19 persoane stau 86 de oameni, arată reporterii CNN, care au ajuns în închisoarea în care, cu ani în urmă, a fost ţinut Nelson Mandela.
E vorba despre închisoarea Pollsmoor, din Cape Town. Celulele arată la fel. Într-un colţ se află o toaletă şi un duş, dar cel mai adesea mulţi nu apucă să le folosească. O găleată le slujeşte nevoilor de bază, arată CNN.
Paturile nu sunt departe, etajate câte trei, pe o coloană. Vara, abia poţi respira, iarna e un frig crunt. Chiar şi aşa, deţinuţii ar da orice să ajungă mai des afară. Sunt lăsaţi în curte, să facă mişcare, o dată pe săptămână. Cei mai mulţi sunt într-o stare fizică proastă, cu boli de piele şi tuberculoza. „Animalele ar putea trăi aşa, nu însă şi oamenii”, declară unul dintre deţinuţi, care stă aici de doi ani şi două luni, aşteptându-şi procesul.
De altfel, niciunul dintre deţinuţii de aici nu a fost condamnat, toţi îşi aşteaptă procesul.
Mulţi se află aici din simplul motiv că nu-şi permit să plătească o cauţiune ce înseamnă echivalentul a 5 dolari. Alţii sunt străini, care aşteaptă să fie deportaţi.
Ce se vede în închisoare e un sistem al justiţiei în criză, spun observatorii, citaţi de CNN. Situaţia e aceeaşi de 20 de ani şi nu dă semne să se schimbe, declară un reprezentant al unei organizaţii care luptă pentru drepturile omului, organizaţie care dă în judecată guvernul sud-african.
Deschis în anii ’60, penitenciarul a fost „casa” lui Nelson Mandela din 1982 (fostul preşedinte sud-african a stat 27 de ani în închisori, fiind condamnat pe viaţă). Despre acest loc, Mandela, decedat în 2013, spunea: „Un loc cu o faţă modernă, dar cu o inimă primitivă”. Şi avea dreptate. Faţada nu te duce cu gândul la ce se află în interior. Mai mult, deţinuţii sunt primiţi cu sloganul „un loc al începuturilor”.
Mandela şi alţi deţinuţi politici au fost încarceraţi împreună, într-o singură celulă, şi nu erau lăsaţi să se amestece cu deţinuţii de rând. În autobiografia sa, el se referea şi la perioada petrecută aici.
Acum, pare curat, însă în septembrie au fost evacuaţi mii de deţinuţi, după o epidemie de leptospiroză (boală infecţioasă, care afectează rinichii, ficatul, sistemul nervos şi cardiovascular) cauzată de rozătoare. Doi oameni au murit atunci.
La etaj sunt membrii bandelor, care controlează totul, de la accesul la hrană până la posibilitatea de a ieşi afară şi a respira aer curat. Violurile sunt aici la ordinea zilei, nu contează sexul victimei.
Dacă mulţi ajung aici după o infracţiune minoră, în final se trezesc cu sentinţă pe viaţă, pentru faptele din închisoare.
Iar dacă 400 de deţinuţi sunt eliberaţi într-o zi, 500 vor veni mâine, explică un angajat al penitenciarului. În prezent sunt 4.284 de deţinuţi, deşi capacitatea e de 1.619. De obicei penitenciarul are deţinuţi de trei ori peste capacitatea sa. Iar dacă statisticile sunt greu de imaginat, realitatea te loveşte pur şi simplu în faţă.
În fiecare zi vin camioane cu deţinuţi. Sunt descărcaţi şi înghesuiţi, unul peste altul, în celulele mizere, iar cei mai mulţi rămân acolo luni, poate ani. Avocaţii nu apar la proces, documentele sunt insuficiente, motive există întotdeauna pentru amânarea procesului. Camioanele se întorc doar pentru a aduce alţi deţinuţi.