Anul 2015 a fost unul tumultuos pentru întreaga lume. De la criza refugiaţilor din Europa şi intervenţia Rusiei în Siria până la acordul pentru Grecia şi devalorizarea monedei chinezeşti, yuanul, tot ce s-a întâmplat anul acesta a schimbat ordinea mondială pe care o ştiam.
The Atlantic a întocmit un clasament cu cele mai importante evenimente din 2015, în care explică modul în care fiecare dintre ele a dus la evoluţii neaşteptate şi ce consecinţe poate avea în continuare.
10. Arabia Saudită intervine în Yemen
Arabia Saudită a lansat lovituri aeriene, în martie, împotriva statului vecin Yemen, fiind susţinută de alte nouă ţări, în mare parte arabe. Mişcarea a venit după ce rebelii şiiţi houthi au capturat capitala Sanaa şi l-au exilat în Arabia Saudită pe preşedintele yemenit Abdu Rabbu Mansour Hadi.
Acum, Washington-ul se teme că organizaţia teroristă al Qaida din Peninsula Arabă, inamic al rebelilor houthi, dar şi al Statelor Unite, ar putea profita de pe urmă haosului din Yemen.
9. China construieşte insule în Marea Chinei de Sud
China revendică o bună parte din Marea Chinei de Sud, disputată de cinci ţări care au ieşirea la această mare. Pentru a da substanţă revendicării sale, Beijingul a construit aici insule artificiale, dotate cu baze militare şi piste de aterizare. Mai mult, China susţine că apele din jurul acestor insule îi aparţin. Totuşi, SUA insistă că pretenţiile Chinei nu au nicio bază în legislaţia internaţională.
Washingtonul şi guvernele din sud-estul Asiei se tem că Beijingul se va folosi în cele din urmă de noile insule pentru a îngrădi navigaţia liberă în regiune. În octombrie, un distrugător american a pătruns în apele revendicate de China, iar Beijingul a catalogat incidentul drept „o provocare politică şi militară extrem de serioasă”. Miza disputei este uriaşă. Bunuri în valoare de peste cinci mii de miliarde de dolari trec prin Marea Chinei de Sud în fiecare an.
8. China şi-a devalorizat moneda
Beijingul a şocat pieţele financiare din întreaga lume, în august, când a depreciat moneda naţională chineză, yuanul, faţă de dolar. Oficialii chinezi au explicat că mişcarea are scopul de a alinia yuanul cu valoarea sa reală, un lucru pe care guvernele din Occident l-au cerut de ani buni.
Mulţi investitori au interpretat deprecierea yuanului ca pe un semn că economia Chinei scade mai repede decât se aşteptau oficialii, iar Beijingul se foloseşte de moneda naţională pentru a relansa creşterea economică. Specialiştii se tem că economia Chinei, unul dintre motoarele creşterii globale, va continua să scadă, şi, că în rezultat, acest lucru va afecta creşterea economică din toată lumea.
7. Acordul mondial pe schimbările climatice
La finalul lui noiembrie, lideri din 195 de ţări s-au adunat la summit-ul din Paris pentru a discuta despre măsurile ce pot fi luate în legătură cu prevenirea schimbărilor climatice de pe întreg Pământul. După două săptămâni de negocieri intense, s-a ajuns la un acord istoric, primul care obligă aproape toate ţările să reducă emisiile de noxe. Totuşi, aplicarea normelor cuprinse în acord depinde de fiecare guvern în parte.
6. Intervenţia Rusiei în Siria
Războiul din Siria – care durează de mai bine de patru ani şi în care peste 200.000 de oameni au murit, iar nouă milioane şi-au părăsit locuinţele – a luat o întorsătură neaşteptată în septembrie, când, fără avertisment, Rusia a intervenit militar şi a început să lanseze lovituri aeriene asupra forţelor insurgente. Moscova a insistat că lupta împotriva Statului Islamic, însă Occidentul a acuzat că loveşte inclusiv poziţii ale rebelilor care vor să îl dea jos de la putere pe preşedintele sirian Bashar al Assad şi care sunt susţinuţi de către SUA.
Operaţiunile Rusiei nu s-au coordonat cu cele ale coaliţiei internaţionale de luptă împotriva ISIL, ceea ce a dus la îngrijorări privind o posibilă confruntare între cele două forţe. Temerile s-au adeverit în parte la finalul lunii noiembrie, când Turcia a doborât un avion de război rusesc care i-ar fi violat spaţiul aerian.
Confruntările sunt prezente şi la nivel politic – Rusia vrea ca Assad să rămână la putere, Statele Unite şi aliaţii vor să plece – aşa că situaţia din Siria ar putea avea evoluţii neaşteptate.
5. Parteneriatul Trans-Pacific (TPP)
După şapte ani de negocieri, Statele Unite şi alte 11 ţări au ajuns în cele din urmă la un acord, în octombrie, privind TPP, cel mai mare parteneriat comercial din istorie. Acordul stabileşte un set de reguli respectate de aproape 40% din economia globală. Totuşi, rămâne de văzut dacă Congresul din SUA va vota, în 2016, în favoarea aplicării acestei legislaţii.
4. Grecia, acord economic cu UE
Alexis Tsipras a devenit premierul Greciei în ianuarie 2015, după ce a promis că va obţine termeni mai avantajoşi de achitare a datoriei masive pe care o are statul elen la organismele internaţionale. În ciuda eforturilor lui Tsipras, liderii UE au refuzat să îi dea ce a cerut, făcându-i o ofertă care includea noi măsuri de austeritate. S-a pus chiar problema ieşirii Greciei din zona euro.
Ca să le forţeze mâna oficialilor de la Bruxelles, Tsipras a organizat un referendum, în cadrul căruia 61% dintre greci au votat împotriva acceptării ofertei UE. Uniunea a rămas pe poziţii, insistând că Grecia va primi un nou împrumut doar dacă se angajează la reforme economice profunde. În cele din urmă, Tsipras a acceptat oferta UE, însă economia statului elen este încă la pământ şi nu dă semne de revenire.
Există îndoieli că Grecia şi-ar putea plăti datoria câtă vreme face parte din zona euro, aşa că ideea ieşirii ar putea fi scoasă din sertar în curând.
3. Negocierile pe programul nuclear al Iranului ajung la un acord
Dacă nu reuşeşti din prima, mai încearcă. Vechea zicală ar putea fi motto-ul negocierilor pe programul nuclear al Iranului. Demarate încă din 2002, negocierile s-au finalizat cu un acord în iulie 2015. Nici Statele Unite, nici Iranul nu au obţinut absolut tot ce doreau. De exemplu, Iranul a scăpat de unele sancţiuni, dar cu obligaţia să reducă semnificativ producţia de uraniu. Casă Albă susţine că acordul va împiedica Iranul să dezvolte arme nucleare.
2. Teroriştii Statului Islamic lovesc pe trei continente
Jihadiştii de la Statul Islamic au făcut prăpăd în Paris pe 13 noiembrie. În atentatele teroriste coordonate au murit 130 de oameni.
Însă eforturile ISIL de a lovi Occidentul au început chiar mai devreme. În luna iulie, un terorist kamikaze a ucis 33 de oameni în Suruc, Turcia, nu departe de graniţe cu Siria.
Trei luni mai târziu, doi terorişti s-au aruncat în aer la o manifestaţie pentru pace din Ankara, omorând 102 persoane.
Pe 31 octombrie, un avion rusesc cu 224 de oameni la bord a fost doborât de o bombă a Statului Islamic, deasupra Egiptului. Apoi, pe 2 decembrie, un cuplu care jurase credinţă Statului Islamic a ucis 14 persoane în San Bernardino, California. La toate acestea se adaugă ravagiile organizaţiei teroriste în Siria şi Irak.
1. Criza refugiaţilor din Europa
În urmă cu un deceniu, experţii scriau cărţi cu titluri precum „De ce Europa va conduce lumea în secolul 21″. În 2015, Europa abia a părut capabilă să îşi rezolve propriile probleme, cu atât mai puţin să conducă lumea.
Străduindu-se încă să iasă dintr-o puternică recesiune, Europa a fost invadată de aproape un milion de refugiaţi. Cei mai mulţi dintre ei încercau să scape de ororile războiului din Siria sau alte ţări nimicite de conflicte. Alţii erau imigranţi economici, în căutarea unor oportunităţi sau locuri de muncă mai bune.
Afluxul de refugiaţi a ridicat problema graniţelor nesecurizate şi a scos la iveală diferenţe de opinie ale liderilor europeni cu privire la gestionarea imigranţilor.
Criza refugiaţilor a creat probleme politice şi peste Atlantic. Administraţia Obama anunţa în septembrie că America va primi cel puţin 10.000 de imigranţi sirieni în 2016. Însă, după atentatele din Paris şi San Bernardino, California, compasiunea s-a transformat în îngrijorare, iar politicienii federali şi locali au început să blocheze accesul refugiaţilor musulmani în Statele Unite sau să îi relocheze în comunităţile lor.
Câtă vreme războiul din Siria va continua, iar economia europeană va atrage oameni în căutarea unei vieţi mai bune, criza refugiaţilor va continua.