Moscova nu s-a sfiit niciodată să se folosească de companiile de stat pentru atingerea scopurilor în politica externă a țării.
Răfuielile politice duse de Vladimir Putin cu Belarusul sau Ucraina, condimentate cu tăierea alimentării cu gaze naturale, au lăsat de câteva ori inclusiv părți întregi din Europa în frig.
Dar alte arme, care pot spori considerabil influența politică a Rusiei, au fost până acum ignorate de către analiști.
Recenta dezvăluire a tentativelor Rusiei de a cumpără resursele de uraniu de pe glob ar putea schimba acest lucru.
Rosatom, compania de energie nucleară deținută de statul rus, întreține o activitate prolifică pe toate meridianele, deținând recordul mondial de contracte de construire a centralelor nucleare la nivel internațional: 29 la număr, informează Reuters.
Numărul reactoarelor răspândite de Rosatom în aproape 20 de țări depășește rezultatele americanilor de la Westinghouse sau pe cele ale companiei de stat franceze Areva, care nu a mai vândut un reactor nuclear din 2007.
Spre deosebire de proiectele de livrare a gazului natural sau a petrolului, care au o arie regională de aplicabilitate, Kremlinul a sesizat în urmă cu 10-15 ani că centralele nucleare construite de Rosatom pot fi amplasate oriunde în lume, oferind și oportunități de desfășurare a unor jocuri politico-economice la scară globală.
Putin, globe-trotter atomic
Numărul și poziția geografică a țărilor care au încheiat cu Rusia acorduri de dezvoltare a capacităților de producție a energiei nucleare în ultimii ani s-au diversificat extrem de mult.
Ultimul contract semnat de Rosatom este cel cu guvernul iordanian, țara din Orientul Mijlociu urmând să primească până la finalul anului 2022 două reactoare noi-nouțe.
Cu o lună înainte de semnarea contractului cu Iordania, Putin tocmai perfecta la Budapesta un alt contract similar cu guvernul ungar, pentru modernizarea și creșterea capacității de producție a centralei de la Paks.
Afacerea din Ungaria a trecut prin furcile caudine ale Comisiei Europene, dar în cele din urmă contractul pare să fi primit undă verde de la Bruxelles.
Cu doar câteva zile înainte de întâlnirea cu Viktor Orban, Putin gonea de la Moscova la Cairo, pentru a se întâlni cu președintele Abdel Fattah el-Sisi și a discuta aspectele preliminare înaintea construirii primei centrale nucleare din Egipt, la Alexandria.
În noiembrie, Rusia convenea cu Iranul să adauge încă două reactoare nucleare pe lângă cel realizat de Rosatom la centrala de la Bushehr.
Înțelegerea dintre cele două țări lasă deschisă opțiunea continuării investițiilor rusești în domeniu cu încă 4 reactoare.
În India, Rosatom a dat în folosință, în anul 2013, un reactor al centralei nucleare Kudankulam, negocierile pentru acest contract fiind purtate încă din perioada fostei URSS.
Anul acesta va demara construcția celui de-al doilea reactor al centralei, alte două reactoare rămânând în planurile de viitor ale indienilor pentru Kudankulan.
După vizita lui Putin, în decembrie 2014, India a convenit ca Rosatom să construiască pe teritoriul țării alte 10 reactoare nucleare în următorii ani.
În nordul Finlandei, Rosatom a început amenajarea șantierului pentru o centrală nucleară, care ar urma să devină operațională în 2024.
În Turcia, lucrările la prima centrală nucleară a țării sunt într-o fază mai avansată.
Nici cele mai importante economii din America de Sud nu au scăpat de asaltul globe-trotter-ului atomic.
Vizita lui Putin, din iulie 2014, în Argentina s-a încheiat cu semnarea unui acord pentru cooperare în domeniul energiei nucleare, dublat anul acesta, în aprilie, de încheierea contractului pentru construirea unui reactor la centrala nucleară Autcha-3 de lângă Buenos Aires.
Tot în cursul acestui an, în februarie, Rosatom a devenit furnizorul de Molibden-98, un element cu aplicații nuclear non-militare, pentru Comisia Națională de Energie Nucleară a Braziliei.
Mână liberă de la Moscova
Față de competitorii săi de pe piața internațională, Rosatom se poate lăuda cu un careu de ași aflat la dispoziția sa.
În primul rând, compania deținută de statul rus operează pe o linie care este văzută ca o strategie a politicii externe a Kremlinului, Moscova așteptând și alte beneficii de pe urma acestor contracte, în afara celor financiare.
Prin urmare, Rosatom beneficiază și de subvenții consistente din partea statului, prețurile fiind mult mai avantajoase decât ale rivalilor din Statele Unite, Franța sau Japonia.
Nu în puține rânduri, Rusia a împrumutat statele sărace pentru a-și dezvolta capacitățile de energie nucleară.
Al doilea atu este un program de servicii complete care include construcția, alimentarea și operarea centralelor nucleare construite de Rosatom.
Este prea puțin probabil ca în țări prea sărace pentru a construi centrale nucleare proprii să găsești personalul calificat pentru întreținerea și operarea acestor centrale.
Astfel, Rosatom preia toate aceste sarcini, în timp ce statul gazdă devine prizonier al condițiilor și termenilor impuse de ruși. Centrala nucleară de la Akkuyu-Turcia este prima care va fi construită în aceste condiții.
Iarăși, în ceea ce privește libertatea de acțiune, Rosatom se bucură de mână liberă din partea Moscovei, lucru care nu se poate spune despe Westinghouse, Areva sau compania japoneză TEPCO.
Westinghouse, de exemplu, poate construi centrale nucleare doar în 46 de țări, care au semnat înțelegeri de consultanță în domeniul energiei nucleare cu Washingtonul.
Țări ca Vietnam și Bangladesh, unde Rosatom construiește centrale, nu intră pe lista oficialilor americani, eliminând astfel din start competitorii pentru firma rusească.
Nu în ultimul rând, centralele nucleare ale rușilor vin la pachet cu alte oferte considerate avantajoase de guvernele acestor țări. Vietnamul, de exemplu, a inclus în afacerea nucleară și dreptul de a achiziționa tehnică militară modernă din Rusia.
Competiție cu handicap
Toate aceste motive fac ca Rosatom și Rusia să aibă un avantaj major în fața competitorilor occidentali, cărora oricum li se adaugă și alte obstacole din plan intern.
Areva a intrat de câțiva ani într-o pasă proastă, din punct de vedere financiar, iar recenta descoperire a unor defecte în designul unui model de reactor nuclear nu ajută compania franceză să evolueze prea bine pe piață.
TEPCO are destule probleme cauzate de dezastrul de la Fukushima, iar Westinghouse se confruntă cu un blocaj politic în ceea ce privește construirea altor reactoare.
În plus, unii dintre cumpărători cer să vadă la lucru reactoarele prezentate în oferta fiecărei companii. Fără nicio centrală nucleară proprie, Westinghouse nu are ce să prezinte.
Per ansamblu, rușii par să fi identificat o nișă de piață în care să evolueze nestingheriți în extinderea afacerilor cu energie și a influenţei politice pe tot globul.
Iar instinctul Washingtonului și al Bruxelles-ului de a ignora evoluția acestui fenomen ar putea să coste Occidentul destul de mult.