Orientarea înspre Est a Rusiei a început în 2014, după ce politica agresivă a Kremlinului în relaţia cu Ucraina a atras sancţiuni economice din partea Occidentului.
Prezentată prima dată ca o relaţie comercială între cele două mari ţări din grupul BRICS, legătura Rusia-China pare mai mult o alianţă politică decât una comercială, afacerile majore nefiind punctul forte dintre cele două state, arată CNBC.
Retorică politică
Substanţa economică din relaţia Moscova-Beijing este destul de diluată, adevăratul liant fiind de ordin politic, cred analiştii consultaţi de postul american.
„În ultimii ani, China a devenit, ce-i drept, o piaţă de export pentru mărfurile ruseşti, dar nivelul acestora nu depăşeşte, totuşi, 10 procente din totalul exporturilor din Rusia, având un impact mai redus decât cel al pieţei europene”, arată William Jackson, economist pentru pieţe emergente la Capital Economics.
De cealaltă parte, China exportă doar 2% din mărfurile sale pe piaţa din Rusia. Un produs uşor vandabil pare energia, ruşii livrând zilnic 50.000 de barili de petrol prin oleoductele care merg spre China.
Alte mărfuri căutate de chinezi sunt minereurile metalifere şi cărbunele, susţine Chris Weafer, analist Macro Advisory. Iar aici se cam opreşte relaţia comercială dintre cele două ţări.
Politic, în schimb, cele două state împărtăşesc destul de multe puncte comune, dar chiar şi aşa, structura socială din Rusia şi China, precum şi celebra lipsă de încredere existentă între cele două ţări, fac dificilă o relaţie mai strânsă, arată Guo Yu şi Daragh McDowell, doi analişti ai Verisk Maplecroft.
„Moscova rămâne suspicioasă la orice proprietate străină din economia sa, fapt care se dovedeşte frustrant pentru mediul de afaceri din China”, consideră McDowell.
Pe bani puţini
2014 a reprezentat şi un moment în care s-a înregistrat o creştere a nivelului investiţiilor directe realizate de China în Rusia, dar acestea sunt totuşi la un nivel destul de redus, comparativ cu forţa financiară a Beijingului.
Pare că liderii chinezi au ales să investească în capacităţi energetice care servesc intereselor de moment ale Beijingului, precum realizarea unui gazoduct al Gazprom sau construirea fabricii LNG de la Yamal.
Chiar şi din perspectiva datoriilor externe ale Rusiei, reprezentând 14 procente din PIB-ul ţării, China nu a părut interesată să investească în obligaţiuni emise de guvernul de la Moscova.
Din cele 500 miliarde de dolari pe care Rusia le-a contractat de pe pieţele financiare externe, doar 50 de miliarde sunt deţinute de alte state, iar China nu pare să se numere printre acestea, susţine Chris Weafer.
Ce-i drept, Moscova a încercat să creeze o infrastructură financiară propice atragerii banilor din China, un bun exemplu fiind emiterea obligaţiunilor denominate în yuani din 2015, dar pentru investitorii din ţara vecină acest lucru nu pare îndeajuns.
„În timpul unui forum din Rusia, o femeie de afaceri din China a precizat: Ştim că vă plac banii noştri, dar pe noi nu prea ne placeţi”, aminteşte McDowell.